- Apicultura bihoreană se confruntă cu un sezon ucigător: albinele mor pe capete, iar prisăcarii lucrează în pierdere
- Producția de miere a scăzut semnificativ pe fondul schimbărilor climatice, a agriculturii intensive și a concurenței cu produse mai ieftine din Ucraina, astfel că o bună parte dintre apicultori se gândesc să se lase de meserie
După pandemia de Covid-19, în loc să se însănătoșească, apicultura s-a îmbolnăvit mai rău. Întâi a lovit războiul din Ucraina, în urma căruia piața a fost invadată cu miere ieftină, sub prețul de cost al prisăcarilor români, apoi peste 35% dintre familiile de albine au fost omorâte de iernile prea calde urmate de veri toride.
Anul acesta, înghețurile târzii au distrus florile pomilor fructiferi, iar insectele nu au mai avut ce poleniza. „Cam 30% dintre apicultorii bihoreni vor renunța. În loc să țină 100 de stupi, vor păstra 10 pentru uzul propriu”, spune președintele filialei Bihor a Asociației Crescătorilor de Albine Bihor, Gheorghe Ciuciu.
Vremuri (g)rele!
Românul este prisăcar. Celebrul istoric Herodot menționa că populațiile nord-dunărene creșteau albine încă din secolul V înainte de Hristos. Oficial, cei circa 32.000 de apicultori români din zilele noastre dețin 2,3 milioane de familii de albine, ocupând locul II în Uniunea Europeană, după Spania, ceea ce a făcut ca, datorită proprietăților nutritive, antimicrobiene, antioxidante și antiinflamatorii, consumul de miere al românilor să crească în ultimii ani de la 0,5 la 1,2 kilograme pe cap de locuitor.
Realitatea din teren diferă, însă, de cea din statistici. „Depopulările de iarna trecută au fost cele mai mari din ultimii 30 de ani. Au murit peste 35% dintre cele 2,3 milioane de familii de albine, 822.000 de familii”, spune președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Ioan Fetea (foto).
Stupinele au fost decimate de schimbările climaterice. „Iarna a fost caldă, albinele au avut puiet inclusiv în decembrie, ceea ce este nefiresc. Apoi, înghețul din primăvară a distrus florile pomilor fructiferi, iar familiile au murit”, spune Fetea.
Producția de miere, altădată de 25.000 tone pe an, s-a prăbușit. „Anul acesta vom avea cam 10.000 de tone, sub 40% din producția medie”, apreciază președintele ACA România.
Treptat, românii renunță la albinărit. „În ultimii trei ani, numărul celor care urmează cursuri de formare profesională a scăzut cu circa 50%. Vom fi tot mai puțini”, zice Fetea.
Trei ani pe pierdere
Dacă la începutul anilor 2000 în Bihor erau peste 1.000 de apicultori, acum ACA Bihor abia dacă mai are 200 de membri, iar președintele filialei județene, Gheorghe Ciuciu, crede că 30% dintre ei ar putea renunța chiar din acest an. Trendul se vede și din căutarea pe care o are magazinul asociației din bulevardul Magheru din Oradea. Miercurea trecută, timp de două ore, n-a intrat nimeni pe ușă.
Apicultura a început să fie nerentabilă din 2022. „Înainte, mierea se vindea cu 28 lei kilogramul la en-gros. După începerea războiului din Ucraina, procesatorii au început să ia miere din Ucraina cu doar 2 euro kilogramul. Pentru români asta înseamnă mult sub prețul de cost”, spune apicultorul.
Parcă nu era de ajuns, în ultimii doi ani primăverile reci au distrus florile pomilor fructiferi. „Când ar fi trebuit să fie flori peste tot, apicultorii hrăneau stupii să nu moară albinele de foame. O familie consumă 3 kilograme de miere în patru zile”, zice Ciuciu. Pierderile la o stupină cu 100 de familii au ajuns și la 4.000 euro. Cum ultimii trei ani au fost pe minus, pagubele sunt usturătoare!
„Scad efectivul”
Familia Cipleu din Drăgești crește albine de trei generații. „În perioada de vârf am avut și 3.000 de familii. Acum abia dacă ținem 200”, spune Iosif Cipleu.
Dacă în urmă cu un deceniu un stup producea cam 40 kilograme de miere pe an, acum nu face nici 10 kilograme. „Înainte eram apicultor full-time. De cinci ani, de când s-a stricat vremea, lucrez ca inginer constructor, iar albine cresc din pasiune”, spune bărbatul.
Cu o pierdere de circa 25.000 de euro în ultimii 5 ani, se gândește să renunțe. „În fiecare an scad efectivul. Probabil voi ajunge să țin albine doar pentru consumul de miere al familiei mele”, zice bărbatul.
În ultimul an, costurile apicultorilor au crescut în medie cu 34%. Turta proteică și dulce pe care o consumă albinele în perioadele neproductive s-a scumpit de la 7 lei la 13 lei kilogramul, iar prețul celui mai ieftin tratament, Opicul-A, a crescut de la 59 lei la 66 lei pe flacon.
În plus, TVA pentru produse apicole a crescut de la 9% în 2023 la 19% anul trecut și la 21% de la 1 august anul acesta. Doar mierea s-a ieftinit!
Cu albinele în Ungaria
Prețul de producție a unui kilogram de miere de salcâm - fără costurile cu mutarea albinelor după flori de sezon, fără amortizarea investițiilor și munca apicultorilor - este undeva la 16 lei. În schimb, prețul de vânzare en-gros este de numai 15 lei! Pentru comparație, în magazinele Apicola kilogramul de miere de salcâm se vindea săptămâna trecută cu 38 lei, iar în piețele din Oradea cu 50 de lei.
Ca să facă profit, apicultorul Nistor Liberț (foto) din comuna Sârbi, acum pensionar, își vinde singur marfa în Piața Rogerius. „În iarnă am pierdut jumătate dintre cele 120 de familii. Am investit 10.000 lei în alte 40 de familii, mai productive, dar mai bolnăvicioase, și nu știu dacă am făcut bine”, spune el.
În primăvară albinele nu au avut flori în pomii fructiferi, tei și salcâmi, iar la floarea soarelui au zburat... în străinătate. „În Bihor nu s-a prea făcut floarea soarelui. Și unde s-a făcut, planta este auto-polenizantă, așa că am stupii în Ungaria, unde aceste soiuri de floarea soarelui sunt interzise”, explică Liberț.
Problema apicultorilor e că tot mai multe soiuri noi de plante nu mai au nevoie de polenizarea albinelor așa că acestea rămân fără hrană. „Dacă pe vremea lui Ceaușescu o familie de albine ținută în grădina din spatele casei producea 20 - 25 kilograme de miere pe an, acum trebuie să o duci în păduri sau pe plantații ca să aduni aceeași cantitate”, spune prisăcarul.
Încet, dar sigur, apicultura românească se prăbușește. Dacă mierea nu se alterează niciodată, în schimb piața s-a stricat de trei ani...
„După trei ani pe pierdere suntem falimentari. Apicultura nu mai este o afacere. Creștem albine doar pentru că microbul nu ne lasă să renunțăm”
Gheorghe Ciuciu
UNUL DIN TREI
3 apicultori mai au spații închiriate pentru a vinde miere și produse apicole în Piața Rogerius, față de 9 câți erau în urmă cu un an
ALBINELE ȘI AGRICULTURA
„Să ne despăgubească!”
Albinele polenizează peste 75% dintre plante, fac posibilă producția agricolă, diversitatea fructelor și a legumelor, precum și supraviețuirea multor specii vegetale și animale. Dezvoltarea agriculturii intensive, cu soiuri mai productive, rezistente și autopolenizante, a redus însă rolul albinelor. Pentru a încuraja biodiversitatea, din acest an fermierii pot beneficia de o subvenție suplimentară, în valoare de 58 euro/hectar, cu condiția să lase nelucrate amplasamente neproductive, inundabile sau aflate la margini de parcele. Subvenția se acordă, la cerere, fermierilor care lasă nelucrat un procent de 2% dintr-un hectar.
Măsura este menită să facă pace între fermieri și apicultori. Aceștia din urmă sunt revoltați de efectele unor tratamente aplicate culturilor. „Dacă mergi la salcâm fără să verifici cu ce s-a stropit, din 200 de stupi nu rămâi nici cu 50”, spune apicultorul Iosif Cipleu.
De altfel, asociația ApiBioproduct, condusă de bihoreanul Nicolae Botoș, se judecă cu Ministerul Agriculturii, care în ciuda interdicțiilor puse de UE, a dat fermierilor derogări pentru a folosi substanțe neonicotinoide. Insecticidele, extrem de persistente, stârpesc nu doar dăunătorii, ci și albinele. „Doza mică de otravă, chiar dacă pe moment este subletală, prin hrănirea puietului se transmite viitoarei generații, care este condamnată la moarte”, spune Botoș. Apicultorii vor să ceară despăgubiri pentru familiile de albine distruse în perioada 2019 - 2025.