Aflat la Oradea pentru a doua oară în mai puțin de un an, într-un turneu electoral încă nemărturisit direct, secretarul general adjunct al NATO Mircea Geoană a umplut Sinagoga Sion din centrul orașului, devenită sală multifuncțională, de orădeni curioși să asiste la lansarea cărții în care, practic, propune un nou proiect național, pentru o „Românie 2.0”, cu el ca președinte independent.
După ce l-au și ascultat preț de un ceas și jumătate, oamenii au stat la coadă o altă oră și jumătate pentru a-i obține autograful, ba chiar și o fotografie. Poate cu viitorul șef al statului...
O carte cu patru calități
Cotat de toate sondajele de opinie drept depozitarul celor mai multe potențiale voturi la alegerile prezidențiale din această toamnă, chiar dacă funcția din conducerea alianței euro-atlantice îi interzice să facă politică activă, Mircea Geoană și-a prezentat vineri după amiază ceea ce superiorul său direct de acum, secretarul general Jens Stoltenberg, a considerat a fi „o analiză politică a vremurilor noastre realizată cu măiestrie”: volumul „Bătălia pentru viitorul României. Gândurile unui român la vârful NATO”.
Sinagoga din centrul Oradiei a fost complet plină, ținând să asiste la întâlnirea cu Geoană universitari, profesori și studenți, avocați, politicieni, medici, ingineri, reprezentanți ai unor instituții administrative, dar și ai unor companii locale, după ce, de altfel, în prima parte a zilei invitatul vizitase două dintre acestea, cu capital integral românesc, Valtryp și Optimedia.
Dacian Palladi, cel care a jucat rolul de gazdă, de prezentator al cărții și de moderator al discuției pe care Geoană avea s-o poarte cu publicul, a afirmat că a găsit patru caracteristici ale volumului. Acesta este, a spus el, „o carte diagnostic” (al cărei autor „este îngrijorat de copleșitoarea frică de viitor a românilor”), „o carte tratament” (căci Geoană „nu se rezumă să pună un diagnostic, ci propune și soluții cu un entuziasm atât de mare încât la un moment dat am crezut că suferă de utopism”), o „carte manifest” (fiindcă „îndeamnă la acțiune”) și o „carte cu speranță” (autorul fiind „obsedat de potențialul neatins, dar imens al României”).
Un nou „Proiect Național”
În dialogul cu asistența, în care nu s-a sfiit să facă recurs la bogata sa experiență de diplomat și să pomenească nume ilustre ale politicii globale, Mircea Geoană le-a deschis interlocutorilor curiozitatea despre carte, dar și despre sine însuși.
El a vorbit, bunăoară, cu foarte multe referiri la istoria națională, despre „paradoxul românesc” (acela de a fi „extrem de creativi la nivel individual, dar fără a avea capacitatea de a face echipă, de a conlucra”), despre tragedia demografică (așa încât avem un popor în interiorul granițelor și o parte însemnată a acestuia în afara lor, dar și să importăm forță de muncă, cu riscul de a ne confrunta pe viitor cu problemele pe care le au, de pildă, Franța ori alte state care nu reușesc să integreze nou-veniții, „întorși” împotriva societăților-gazdă), despre educație (insistând nu doar asupra necesității ca, de exemplu, universitățile din România să colaboreze cu firmele românești, ori să facă cercetare în domenii de vârf ca biotehnologiile, ci și ca tinerii din mediul rural să fie sprijiniți să ajungă la studii universitare), despre politică și administrație (spunând că aceasta, pentru a fi eficientă, trebuie depolitizată), întărirea instituțiilor și multe altele.
De fapt, cum a rezumat la un moment dat, Geoană a pus pe masă necesitatea unui nou „proiect național”, pentru „o Românie 2.0”, în condițiile în care de la aderarea la NATO și la UE pare să nu mai avem altul, și a unui nou contract social, dat fiind că elitele zilei nu mai au adeziune în societate. Totul cu scopul ca România să-și atingă potențialul, care este mult mai mare decât cel „nominal”, cu care țara este creditată îndeobște, atât pentru ca România să joace un rol mai însemnat în lume, cât și, în egală măsură, pentru ca românii să aibă o viață mai bună.
Un președinte independent, adică nedependent de partide
Cum chiar în paginile volumului „Bătălia pentru viitorul României” autorul însuși notează că „România de azi pare blocată în frivol și în imediat”, în sesiunea de întrebări BIHOREANUL l-a invitat pe Mircea Geoană – întrebat până atunci fie despre parteneriatul strategic româno-american, fie despre împărțirea globului în țări democratice și în autocrații – să „deblocheze” ambiguitatea în care se află: să spună cum va face, totuși, ca prezidențiabil independent, să strângă semnăturile și fondurile necesare pentru a se înscrie și a evolua în cursa pentru Cotroceni, dar și cum va convinge alegătorii, mai puțin pasionați de geopolitică și mai degrabă de problemele de zi cu zi. O întrebare elementară, evident, pentru un personaj care își dorește să conducă România, dar care, din cauza funcției de la vârful NATO, nu își admite fățiș obiectivul.
Răspunsul a fost, poate, surprinzător de direct, Geoană nedezmințindu-și proiectul. „Eu sunt absolut convins - o spun și sondajele, și deschiderea, și căldura pe care o simt din partea românilor din țară și din diaspora - că în clipa de față există un culoar extrem de clar pentru a avea un președinte independent. (...) Când vorbesc despre o eventuală candidatură și de un președinte independent, mă refer la un președinte nedependent față de partide, care să se bazeze pe sprijinul oamenilor, cu semnături strânse de cetățeni, voluntar, eventual și cu fonduri strânse în același mod, ca să nu depinzi de banul public”, a spus politicianul, fără a lămuri, totuși, cum își va convinge conaționalii să-i dea voturile lui și nu altora, care fie sunt mai „populari”, fie au în spate partide mari.
Coadă pentru iscălitură
Interesant este că, după ce a vorbit cu orădenii preț de o oră și jumătate, Mircea Geoană a rămas la dispoziția lor încă tot atâta, grosul publicului formând o coadă imensă pentru a-i obține autograful pe carte, fără ca cineva să fie refuzat.
Ba, mai mult, secretarul general adjunct al NATO a stat și la poze pentru fiecare dintre orădenii care au dorit acest lucru, și majoritatea au vrut.
Un indiciu, poate, că o parte a societății, până una-alta cea mai activă politic și social, este interesată de propunerile sale și, implicit, că actualul „birocrat” din vârful NATO are șansele sale pentru a spera că va ajunge la vârful României...