Circa 150 de orădeni, părinţi şi copii, l-au întâmpinat luni dimineaţă pe Moş Crăciun sosit cu trenul tocmai de la Polul Nord. Cu un sfert de oră înainte de sosirea trenului o mulţime de prichideni a inundat peronul alergând şi strigând. Ici - colo, câte un prichindel repeta cu guriţa pe jumătate acoperită cu fular poezia pe care vroia să i-o spună Moşului.

Cei mai cuminţi aşteptau atârnaţi de mâinile părinţilor, cu privirea aţintită spre intrarea în gară. "Vine cu tlenu'. La copiii răi nu le dă jucălii", îi spune un micuţ tatălui său. Tatăl îl încuviinţează din cap: "Aşa-i". "Da', dacă eşti cuminte îţi aduce", continuă micuţul. "Îţi aduce...", repetă bărbatul.

"Nu vă împingeţi!"

Mulţimea s-a aliniat de-a lungul peronului imediat ce anunţul sosirii trenului a umplut gara. "Atenţie la linia unu! Atenţie la linia unu! Soseşte trenul lui Moş Crăciun!", a răsunat metalic în megafoane. Cocoţaţi pe umerii tăticilor sau ţinându-se emoţionaţi de mâinile mămicilor, ţâncii întâmpină locomotiva cu strigăte de bucurie. "Uite-l! Ne face cu mâna", spune o mămică. Fetiţa nu spune nimic. E atât de surprinsă încât nici nu poate râde.

Sosirea garniturii a băgat mulţimea în priză. Pâlcuri de părinţi aleargă cu micuţii de mână pentru a prinde un loc cât mai aproape de uşa de la care moşul va împărţi micuţilor pungi cu dulciuri. "Nu vă înghesuiţi! Vă rog să nu vă împingeţi!", strigă un jadarm. Alura masivă a bărbatului în uniformă nu impresionează însă pe nimeni.

Părinţii se îmbulzesc spre uşa vagonului hotărâţi să le facă micuţilor o bucurie. Cu orice preţ. Pentru a ţine mulţimea sub control jandarmii sunt nevoiţi să facă un cordon de-a lungul vagonului. "Pe aici se intră, pe aici se iese! Vă rog să faceţi loc!", ordonă un jandarm. "Plecaţi de aici, pe aici se iese", spune bărbatul făcându-şi loc cu braţele printre părinţi. Cam cu de-a sila, dar mulţimea se conformează. Cei mai obrazici nu.

"Treci la coadă!"

Un bărbat forţează intrarea în faţă, peste rând, împingând la înaintare o fetiţă. "Ce faci domle, treci la coadă!", strigă o mamă. Mulţimea îi ţine isonul. "Pe acolo se iese! Pleacă de acolo!", zice un bătrân.

Vâzându-se în inferioritate numerică, bărbatul se repliază strategic în spatele cordonului de jandarmi. Dar până la urmă tot se bagă în faţă. Mulţimea e prea ocupată să se împingă ca să mai bage de aseamă.

"Nu vă împingeţi! Nu vedeţi că sunt copii?", strigă jandarmul de lângă uşa vagonului. Îmbulzeala creată pare să-l deranjeze până şi pe bărbosul care împarte cadourile. Moş Crăciun distribuie pungile cu dulciuri rapid şi fără comentarii. "Tu ai mai fost! Îţi ajunge! Adică unul să primească de mai multe ori altul deloc?!", se răsteşte moşul la o ţigăncuşă înconjurată de o şatră de puradei. Fata nu pare prea afectată. Râde, la fel ca şi ceilalţi micuţi care şi-au primit cadourile.

"Am fost lău..."

Treptat mulţimea se mai răreşte, iar când îmbulzeala s-a risipit moşul anunţă sec. "Gata! Nu mai este! Trebuie să lăsăm şi pentru alţi copii! Cine vrea să vină la Primărie!", spune bătrânul. Fără prea multe comentarii, Moş Crăciun se urcă în caleaşca trasă pe peron. Face de două ori cu mâna pentru presă şi părăseşte gara.

Pruncii care nu au ajuns la uşa vagonului rămân gură cască. Nu plânge nimeni, dar nici departe nu este. "Tati, eu de ce n-am primit jucălie? Am fost lău. Aşa-i?", întreabă băiatul cu "tlenul". "N-ai fost. O să vezi că o să primeşti", spune bărbatul. Micuţul se mai linişteşte. Doar ochii i-au rămas mari şi umezi. Dar ieşit în lapoviţa din faţa gării îşi mai revine. Moş Crăciun tocmai trece cu caleaşca pe cealaltă parte a drumului atrâgând atenţia trecătorilor: "Ho-ho-ho!".