Daună totală! Pagubele produse Consiliului Județean Bihor prin vânzarea către firma Selina a cazărmilor dezafectate din Oradea, la propunerea fostului președinte Alexandru Kiss, nu mai pot fi reparate.

În această vară, la exact 15 ani după încheierea tranzacțiilor pentru care fostul șef al UDMR Bihor, patronul Beneamin Rus și alți complici ai lor au fost trimiși de DNA Oradea în judecată, fiindcă vânzarea s-a făcut printr-o licitație trucată în schimbul unor șpăgi, cea mai înaltă instanță din România a decis că CJ Bihor nu-și poate recupera prejudiciul de cel puțin 7,8 milioane lei. Motivul? Nu a acționat la timp, ci după expirarea termenului limită...

Afacerea Luceafărul

Cel mai mare tun imobiliar local era dezvăluit în aprilie 2014, când DNA Oradea anunța punerea sub urmărire penală a lui Alexandru Kiss pentru șpăgi de 4,3 milioane euro primite între anii 2002-2008 ca să „rezolve” mai multe contracte publice: construirea haldei de deșeuri a Oradiei de către firma ungară Keviep, aprovizionarea CET cu cărbune, reabilitarea unui drum judeţean de către Selina şi vânzarea, tot către această firmă, a terenurilor fostelor unităţi militare din Calea Aradului și din strada Universității.

Tranzacţia s-a consumat în 2006, când Beneamin Rus l-ar fi mituit pe Kiss cu 700.000 euro ca să trucheze licitațiile în favoarea sa. Anchetatorii au arătat că şeful CJ Bihor aranjase subevaluarea terenurilor, îl cooptase pe afacerist în întocmirea caietelor de sarcini aşa încât să i se potrivească doar lui, iar în final, în loc să fie licitate suprafeţele integrale ale fostelor cazărmi, au fost dezmembrate și vândute, la preţuri sub cele ale pieţei, doar bucăţile de sub viitoarele blocuri pe care Selina promitea să le ridice: din totalul de 51.025 metri pătrați din Calea Aradului s-au vândut doar 17.372 mp, iar din 182.972 mp din strada Universității doar 30.736 mp, restul loturilor, devenite neconstruibile, rămânând în proprietatea Județului.

Deși Kiss a pretins că dorea construirea de locuinţe la „preţuri sociale”, Selina avea să vândă puţinele apartamente pe care le-a construit ulterior - doar 210 dintr-un total de 4.000 (1.500 preconizate în Aradului şi 2.500 în Universităţii) - la preţuri triple faţă de cele promise: cu 850-1.100 euro/mp (în funcţie de finisaje) în loc de 300-450 euro/mp. Prejudiciul, au stabilit experţii DNA, s-a ridicat la 4,156 milioane euro.

S-a trezit și Camera de Conturi

La câteva zile după anunţul DNA, la CJ Bihor a ajuns şi Camera de Conturi care, deși până atunci ignorase combinația, a descoperit brusc că judeţul fusese prejudiciat, Selina încălcând mai multe clauze din contractele de vânzare a terenurilor încheiate pe 23 iunie 2006.

Concret, firma trebuia ca în maximum 4 ani să contracteze toate locuinţele (în primul an, 10% din total, adică 400 apartamente, în al doilea 20%, în al treilea 30%, iar în al patrulea, 2010, restul de 40%), dar până în 2014 nu făcuse decât 210 apartamente.

De asemenea, Selina s-a obligat „să nu înstrăineze sub nicio formă terenurile decât pentru contractarea unui împrumut în vederea construirii de apartamente”, dar în 2007 le-a gajat la BCR pentru un credit de 1,5 milioane euro, fără a anunţa CJ şi a înlocui garanţia.

Prejudiciul, a stabilit Camera de Conturi, era de 7,87 milioane lei, mult sub cel dat de DNA, fiindcă auditorii au calculat strict valoarea parcelelor pe care firma nu construise nimic. Chiar și așa, auditorii au dispus CJ să ia măsuri de „punere în aplicare a clauzelor contractuale şi de reîntregire a patrimoniului judeţului cu terenurile care fac obiectul contractelor”, precum şi „de a încasa contravaloarea (actualizată) pentru acele terenuri pe care nu au fost demarate lucrări de construcţie locuinţe”.

Refuz la procurori

În aprilie 2014, DNA a întrebat Consiliul Județean dacă se constituie sau nu parte civilă în procesul penal intentat lui Kiss și Rus, dar consilierii, motivând că nu vor să-l prezume ca „penal” pe politicianul UDMR-ist, care la acea dată le era vicepreședinte, au ales varianta unui proces civil.

În mai 2014, preşedintele liberal de atunci al CJ, Cornel Popa (foto), a dispus formarea unei comisii de „monitorizare a derulării contractelor”, obligatorie în baza acestora, dar pe care Kiss nu o înfiinţase. Condusă de celălalt vicepreşedinte, PSD-istul Ioan Mang, comisia a întocmit după 6 luni un raport prin care a propus notificarea firmei în legătură cu constatarea nerespectării obligaţiilor contractuale, activarea clauzei de penalizare prin restituirea terenurilor libere de construcţii şi, în cazul în care Selina refuza acest lucru, „CJ Bihor să apeleze la forţa de constrângere a statului în vederea respectării obligaţiilor asumate”.

Cum firma a respins înapoierea terenurilor, în ianuarie 2015 aleşii bihorenilor au aprobat deschiderea unui proces pentru „rezoluţiunea contractelor”, adică rezilierea lor, şi pentru „a încasa contravaloarea acelor terenuri pe care nu au fost demarate lucrări”, iar după alte 3 luni au decis angajarea unei case de avocatură care să reprezinte instituţia: Societatea de Avocați Pricop & Banu din București, pentru ale cărei onorarii avea să achite, până luna trecută, când procesul s-a încheiat definitiv, suma de 48.000 lei.

Prescris din start

Acțiunea a fost deschisă la Tribunalul Bihor, care în martie 2019 a respins „ca prescrise” cererile CJ îndreptate atât împotriva Selinei, cât și a BCR, banca la care gajase terenurile, și a ANAF, care le sechestrase în contul unor datorii de 10 milioane lei neplătite bugetului de firma ajunsă în insolvență.

„Doar în situația în care s-ar fi solicitat de către reclamant rezoluțiunea contractelor pentru neîndeplinirea de către pârât a obligației principale (plata prețului) am fi fost în prezența unei acțiuni imprescriptibile. Rezoluțiunea are însă un caracter supus termenului general de prescripție de 3 ani. Termenul pentru acțiunea în despăgubiri a început să curgă la data de 23 iunie 2010 și s-a împlinit la 23 iunie 2013. Părțile trebuiau să își realizeze obligațiile până cel târziu la data de 23 iunie 2010, iar o eventuală acțiune pentru executarea necorespunzătoare a contractelor putea fi promovată până la 23 iunie 2013”, a decis Tribunalul.

De asemenea, magistrații au constatat că CJ Bihor a constituit „comisia de monitorizare a derulării contractelor” nu imediat după semnarea acestora (în 2006), ci mult mai târziu (în 2014), fiind „culpa reclamantului că nu a sesizat că partea adversă nu și-ar fi respectat obligațiile decât după 4 ani de la data la care trebuiau executate locuințele, și doar după un control al Curții de Conturi”.

Practic, deoarece Codul Civil permite revendicarea unei creanțe într-un termen general de 3 ani, judecătorii au decis că pretenția CJ formulată după acest termen era tardivă. Interesant e faptul că și magistraților Tribunalului le-au trebuit 4 ani să ajungă la concluzia că pretențiile CJB „expiraseră” în 2013!

Tot înainte, dar tot degeaba

În 2019, sub noul președinte Pásztor Sándor (foto), CJ a continuat totuși procesul, însă în luna octombrie Curtea de Apel Oradea respingea apelul „ca nefondat”, menținând sentința Tribunalului, inclusiv pentru obligarea Județului de a achita Selinei cheltuieli de judecată de 55.594 lei + 15.000 lei (pentru judecata din fond și apel), precum și alți 1.700 lei către BCR. Consiliul Județean a atacat și această soluție, la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar cu același rezultat: pe 15 iunie 2021, ÎCCJ a respins recursul ca nefondat, menținând soluția anterioară.

Efectele hotărârii definitive au fost raportate de juriștii CJ actualului președinte, Ilie Bolojan, printr-o informare conform căreia instituția „nu mai are niciun mijloc de a desființa contractele din 2006 ca urmare a neexecutării obligațiilor de către SC Selina SRL, termenul de prescripție fiind de mult împlinit”.

Prin urmare, firma „rămâne deplin proprietar al terenurilor ce au făcut obiectul contractelor”, adică asupra „amprentelor la sol aferente blocurilor care trebuiau realizate”, CJ Bihor le păstrează pe cele „care nu au făcut obiectul contractelor, situate în aceleași locații” din Calea Aradului și strada Universității, adică terenurile „dintre amprentele la sol”, și, în fine, instituția „are obligația de a achita SC Selina cheltuieli de judecată” totale de 85.594 lei. „Pentru a evita o eventuală executare silită și antrenarea unor noi cheltuieli de judecată, propunem aprobarea achitării”, au conchis juriștii.

Rezultat inevitabil

Își putea recupera, însă, Județul terenurile dacă în 2014, când DNA Oradea a pus această întrebare, s-ar fi constituit parte civilă în procesul penal intentat de procurorii anticorupție lui Kiss și Rus?

Ironia e că nici așa finalitatea n-ar fi fost alta. Consultat de BIHOREANUL, avocatul Mihai Chirilă arată că „acțiunea civilă dintr-un proces penal se judecă tot după regulile proceselor civile”, ca urmare și dacă CJ Bihor s-ar fi alăturat DNA Oradea în procesul penal, dat fiind că „o acțiune civilă derivată dintr-o faptă penală are același termen de prescripție”, acesta ar fi fost tot de 3 ani. În plus, nici măcar nu e clar dacă CJ se putea constitui parte civilă într-un proces intentat împotriva lui Kiss și a lui Rus, în condițiile în care pretențiile ar fi fost formulate de fapt față de Selina, nu față de patronul acesteia, căci firma a fost cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Cum ar veni, CJ a purtat degeaba procesul civil, care a costat peste 133.000 lei (85.594 lei cheltuielile de judecată datorate Selinei și 48.000 lei plătiți casei de avocatură din București). Mai rămâne, acum, ca fostul politician și omul de afaceri să câștige, prin curgerea timpului, și procesul intentat de DNA, și vom putea vorbi de tunul... perfect. Fără niciun vinovat!

DE FORMĂ
Dosarul penal, golit de probe

În procesul penal intentat de DNA împotriva lui Alexandru Kiss, Beneamin Rus și complicilor acestora, în 2018 Tribunalul Bihor l-a condamnat pe politician la 8 ani de închisoare pentru luare de mită, abuz în serviciu, trafic de influență și spălare de bani, plus plata a peste 5,5 milioane euro proveniți din infracțiuni, iar pe afacerist la 4 ani pentru dare de mită, instigare la abuz în serviciu și spălare de bani, plus plata a peste 3 milioane euro.

În ianuarie 2019, însă, Curtea de Apel Oradea a decis rejudecarea procesului, trimițând dosarul la Tribunal, pe motiv că judecătoarea care pronunțase condamnările, Denisa Bic, nu le-a respectat unor inculpați „dreptul la un proces echitabil”, de pildă desfășurând ultima ședință de judecată în absența unuia dintre aceștia, care a fost reprezentat de un avocat din oficiu deși între timp își angajase unul ales.

Rejudecarea dosarului i-a revenit judecătoarei Veronica Ioniță, care până în prezent a amânat-o de 35 de ori la cererea inculpaților și, tot la cererea lor, a decis eliminarea tuturor interceptărilor telefonice și ambientale făcute de SRI în baza unor mandate de siguranță, invocând decizii controversate în acest sens ale Curții Constituționale. În plus, la reaudierea martorilor, aceștia și-au schimbat depozițiile inițiale, susținând că nu-și mai amintesc faptele, vechi de aproape două decenii. Următorul termen de judecată a fost stabilit pe 13 septembrie.