Cârcotaşii au avut din nou, săptămâna trecută, prilej să facă băşcălie la modul grosier, dar mai ales păgubos, pe marginea unui crâmpei de viaţă din care, dacă nu ar fi proşti, puteau trage o învăţătură.
După ce preşedintele Traian Băsescu i-a ironizat pe "parlamentarii bronzaţi" care l-au criticat chiar şi în vacanţa de vară, deputatul PSD Ioan Roman a încercat să-i dea şefului statului o replică de la distanţă, explicând că, spre deosebire de mogulii buni precum ministrul Adriean Videanu, el şi-a căpătat bronzul nu pe plajele de la Monte Carlo, ci la munca câmpului în localitatea natală, unde continuă să locuiască şi după ce a fost ales în Parlamentul ţării.
Naiv şi nebănuind că munca poate fi motiv de ruşine, Roman a povestit că de când a intrat în vacanţă parlamentară se trezeşte în puterea nopţii ca să mulgă oile, iar apoi să iasă la câmp. La insistenţele jurnaliştilor, a mărturisit şi că are vreo 30 de hectare de pământ, cumpărate cu ţârâita. "Din ‘92 în fiecare an am cumpărat câte două-trei hectare", a spus gospodarul, nemulţumit că în timp ce şeful statului "munceşte" 16 ore pe zi cu gura, economia se prăbuşeşte, aşa că ar fi mai bine să ia o pauză.
Iar ca să demonstreze cum poate fi afectat un cetăţean de acest mod steril, neproductiv, de a face politică, Roman a dat propriul exemplu, spunând că face agricultură fără mare folos tocmai fiindcă statul nu încurajează în niciun fel nici acest sector, aşa cum nu face mai nimic nici pentru sănătate ori pentru educaţie.
După câteva ceasuri deputatul şi-a şi regretat sinceritatea pentru că, deşi trăitor la ţară, este un bun utilizator al internetului şi a văzut reacţiile exprimate pe forumurile ziarelor. Din oier şi ţăran n-a fost scos, căci cică un neica nimeni ca el nu ar avea dreptul să-l contreze pe ditamai Preşedintele. "De-aia merg prost lucrurile, că indivizi ca el, în loc să rămână la coada oii, face legi în Parlament", l-au pus la punct "analiştii" anonimi.
Munca, aşadar, nu numai că nu e răsplătită, ci - mai rău - e insultată, mi-am zis văzând reacţiile celor convinşi, probabil, că parlamentar te naşti, că deputat ori senator au dreptul să ajungă doar purtătorii de diplome asortate la culoarea costumelor şi că banii miros bine doar dacă vin din afaceri cu statul. Trist, păgubos, fără speranţă! În aşa logică, miliardarii Americii trebuiau să rămână lustragii de pantofi ori vânzători de ziare, iar Reagan să nu cuteze a face pasul de pe o scenă de provincie spre Casa Albă.
Fiindcă eu i-am dat ghes deputatului să se confeseze public, aproape îmi vine să-i cer scuze că l-am expus miştocărelilor. Sunt convins, totuşi, că mai utili ne-ar fi asemenea parlamentari care cunosc viaţa şi vor să facă legi în funcţie de realitatea de zi cu zi decât politrucii care le croiesc din birou, fără legătură cu ce se întâmplă în jurul lor. Ăia nu-s muncitori, ci paraziţi cu ifose.