Mi-am propus să nu mai scriu despre domnul Radu Ţîrle, pentru că este un caz clasat. De departe este cel mai slab preşedinte de consiliu judeţean, de la formarea statului centralizat dac încoace. Dar nici nu pot să rămân indiferent când se declară impotent în faţa presei. O oră întreagă s-a chinuit să explice ziariştilor cum nu se poate face un lucru, mai exact de ce nu poate finaliza lucrările la Muzeu.
Mie nu-mi plac băieţii "cinstiţi" cu jumătate de normă. Adică eşti fiară pentru cele 2 milioane de euro cerute în avans de Selina, dar nu-ţi tremură mâna să dai în plus unei firme de partid, un milion de euro, în dispreţul oricărei licitaţii.
Când a acces la înalta demnitate judeţeană, domnul Radu ştia cu cine va lucra. Ştia că asfaltatorii nu sunt domnişoare de pension sau că Beni Rus nici pe departe n-a absolvit Facultatea de îngeri de la Nazareth.
Dintr-un orgoliu nemăsurat (apropo, domnule pastor, cum staţi cu păcatul trufiei?) preşedintele Ţîrle îşi arată muşchii în faţa Selinei uitând că, de fapt, la mijloc e vorba de banii contribuabililor. Iar acum trage de timp în speranţa că la finalul mandatului, beneficiind de imbecilitatea electoratului, va ajunge europarlamentar şi ne va lăsa baltă cu muzeul neterminat şi cu 10 milioane de euro păpaţi.
Pe mine nu mă interesează meciurile sale cu constructorii. Dar ştiu că a fost ales să rezolve problemele judeţului, şi nu să ducă peste Ocean procurori în schimb de experienţă sau să aducă din State, de la coreligionarii săi, medicamente în prag de expirare pentru amărâţii din Bihor.