Nedrepţii fac legea îmbrăcaţi în costume de primari şi în robe de judecători, oftează un bihorean care de 13 ani umblă prin procese ca să reintre în posesia unui petic de pământ cumpărat cu 45 de ani în urmă, dar peste care aleşii din Lugaşu de Jos şi-au înstăpânit o "pilă". La cei 72 de ani ai săi, Graţian Giurgiu încă mai speră că cineva, nici el nu ştie cine şi când, o să-i facă totuşi dreptate...

Pe drum

La sfârşitul lunii trecute, când în pieţele marilor oraşe încă se mai adunau mii de oameni revoltaţi că noua putere vrea să siluiască legile ca să le poată folosi drept scut când fură, un bătrân stătea cu un carton agăţat de gât în faţa Primăriei din Lugaşu de Jos, în speranţa că o să-l bage cineva în seamă. Aşa l-a găsit BIHOREANUL într-o zi când încercase, de fapt, să protesteze în faţa Judecătoriei Aleşd, dar n-a fost lăsat. Necazul lui seamănă, probabil, cu amărăciunile a mii de ţărani din satele întregii Românii.

"În 1972 am cumpărat 37 ari de teren cu casă în centrul comunei, vizavi de Primărie şi de şcoală, de la cumnatul şi sora mea, mutaţi în Banat. Am făcut act la Notariatul din Aleşd, contractul a fost notat în Registrul Agricol şi am plătit impozit", povesteşte bărbatul. În 1980 l-a lovit ghinionul: o parte din terenul lui, 22 de ari, a "picat" pe planul de sistematizare a comunei, autorităţile comuniste hotărând să ridice pe el două blocuri. La schimb, i-au dat o parcelă de 20 de ari pe o străduţă învecinată, pe care a folosit-o netulburat până în primii ani de "democraţie originală".

În 1991, Primăria comunei, condusă de un anume Gavril Tanc, l-a dat în judecată cerându-i să cedeze o parte din teren. "Primarul şi încă doi consăteni voiau să-şi facă ABC pe el", zice bătrânul, învinuit de edil că ar fi deţinut fără drept respectiva bucată de teren, amplasată în centrul satului, lângă singurul bloc ridicat pe fosta sa parcelă, peste drum de Primărie şi de şcoală. Deci cu vad bun pentru negoţ...

(In)justiţie fără sfârşit

Pentru că la origine cei 37 de ari aparţinuseră unui membru CAP, în 1992 primarul s-a folosit de această chichiţă pentru a-i da lui Giurgiu o adeverinţă pe Legea 18 pentru mai puţin de un ar din suprafaţă. Următorul edil, Mihai Bica, i-a dat în acelaşi an o altă adeverinţă, pe 11 ari, dar pe restul de 26 tot nu s-a putut intabula. În 2003, un alt primar, Gavril Biriş, l-a pus în posesie pe întreaga suprafaţă, iar în acelaşi an a primit titlul de proprietate şi s-a intabulat.

Bucuria n-a durat, însă, mult: tot în 2003, acelaşi primar i-a deschis proces, contestând titlul de proprietate. Motivul? Actul ar fi fost "eliberat ilegal", deoarece, pe de o parte, "nu s-a făcut punerea în posesie efectivă şi în momentul eliberării titlului nu s-a făcut identificarea în teren", iar pe de altă parte "pe terenul în litigiu există construit un spaţiu comercial".

Prima afirmaţie era o minciună, deoarece punerea în posesie a fost făcută "în teren" de primar şi topograf, care au şi iscălit procesul-verbal, iar a doua, deşi adevărată, era rezultatul unui abuz, Primăria permiţând directoarei şcolii, Maria Urs, să-i ocupe terenul cu o dugheană tip vagon unde şi-a deschis plăcintărie. De atunci, a început o serie de procese purtate în trei rânduri de la Judecătoria Aleşd la Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Înalta Curte, în care el şi reprezentanţii Primăriei au avut nu mai puţin de 117 înfăţişări în 13 ani, instanţele dându-i dreptate ba lui, ba acestora.

Furt cu Hotărâre

Dacă iniţial directoarea a ocupat terenul lui Giurgiu fără niciun act, în 2009, deşi acesta făcea obiectul proceselor, Consiliul Local l-a concesionat aceleiaşi Maria Urs, care şi-a transformat dugheana într-un ABC construit din buşteni solizi din lemn, pe fundaţie din beton, cu branşament la apă şi la electricitate. "Primăria nu avea niciun drept să dea în chirie un teren care nu-i aparţinea şi era în proces. În loc s-o amendeze pe directoare că a construit ABC-ul fără nicio autorizaţie, a continuat procesele cu mine", zice bătrânul, supărat că şi acum încă se judecă pentru anularea Hotărârii de Consiliu prin care terenul său a fost dat în folosinţa altuia.

Giurgiu i-a cerut acest lucru şi actualului primar, Sorban Levente, al cincilea succedat la conducerea comunei în ultimii 27 de ani, dar în zadar. Edilul s-a spălat pe mâini ca Pilat din Pont, cum a procedat de altfel şi când BIHOREANUL l-a întrebat de ce refuză un demers atât de simplu. "Eu acum nu pot iniţia anularea unei hotărâri din 2009, pentru că este proces pe rol", zice Sorban. Repetând comportamentul abuziv al predecesorilor şi ignorând soluţia de bun-simţ ce stă la îndemâna oricărei autorităţi, de a-şi revoca propriile acte când se dovedesc nelegale.

În asemenea, condiţii, bătrânul nu are de ales decât să se judece mai departe cu Primăria, până la capătul zilelor. Mai ştii, poate pe asta şi mizează aleşii...