Mircea conduce o agenţie de publicitate, Ovidiu este sudor, Tinu lucrează ca şofer, Tică s-a angajat profesor de sport, iar Dan vinde piese auto. Trecuţi de prima tinereţe, sunt printre puţinii bihoreni care chiar înţeleg ce văd la televizor şi pot vorbi despre asta deschis.
Imaginile cu blocuri bombardate, poduri distruse, militari pe tancuri şi valuri de refugiaţi din Ucraina le sunt deja cunoscute din alte zone de conflict. "Războiul este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui popor", zice Tinu. Veteranii războaielor din Afganistan, Angola, Bosnia şi Somalia bihoreni transmit însă că, în ciuda panicii instalate în mentalul colectiv, românii sunt departe de a fi în pericol...
Războiul benzinei
Declanşat pe 24 februarie, ziua în care Rusia a invadat Ucraina, războiul a smuls românii din zona de confort ca suflul unei rachete care loveşte un cartier rezidenţial. Vestea agresiunii a acoperit planurile de vacanţă sau de înlocuire a mobilei cu o perdea de fum în care colcăie temeri de tot felul.
Bihorenii cu gânduri de plecare în Occident au început să ia cu asalt Serviciul de Paşapoarte, blocând sistemul de programare online, şi să cumpere euro, forţând devalorizarea propriului leu. De cealaltă parte, populaţia resemnată cu rămânerea acasă şi-a reîmprospătat stocurile de ulei şi făină făcute la începutul pandemiei. Alimentată de ştirile despre escaladarea conflictului, valurile de refugiaţi şi posibila chemare sub arme a bărbaţilor între 18 şi 60 de ani, spirala angoaselor a culminat miercurea trecută cu un episod de isterie colectivă.
Reţelele de socializare au fremătat că o benzinărie din Beiuş a majorat la peste 11 lei litrul de motorină, aşa că şoferii s-au năpustit în staţii pentru a face plinul, îngroziţi că tarifele vor exploda. A doua zi cozile au dispărut, preţul s-a stabilizat undeva la 8 lei pe litru, dar amintirea a rămas. Bihorul a văzut una dintre feţele războiului fără să fie parte directă în conflict.
Speriaţi de televizor
Militarii bihoreni ieşiţi în rezervă după ce au luptat în teatrele de operaţiuni din Afganistan, Angola, Bosnia şi Somalia, reuniţi în Asociaţia Militarilor Veterani şi Veteranilor cu Dizabilităţi din Oradea, pun panica populaţiei pe neîncrederea în autorităţi. "Oamenii nu mai cred în conducători. Imediat ce aceştia au ieşit să spună la televizor «Nu vă fie teamă», au înţeles pe dos că se întâmplă ceva grav şi s-au panicat", zice Ovidiu Popovici (foto), veteran al misiunilor în Albania (protecţia observatorilor primelor alegeri libere de după războiul civil) şi Bosnia.
Angoasele s-au suprapus lipsei de educaţie militară. "A fost o prostie că s-a scos armata obligatorie. Trebuia să rămână un minimum de pregătire fizică, tinerii să aibă contact cu o armă de foc, cu un sistem bazat pe reguli. Aşa, slabi, dezordonaţi şi fără răbdare, au ajuns să-i sperie până şi televizorul", spune Ovidiu.
Mecanic conductor pe un transportor amfibiu blindat în Somalia şi fost luptător în trupele de "mascaţi", Cristian Burdaş Bratosin, poreclit Tinu, spune că renunţarea la stagiul militar se vede inclusiv în Poliţie. "După doi ani de şcoală de poliţie, tinerii veneau slabi şi nepregătiţi. Nu ştiau unde se bage levierul ca să spargă o uşă. Ce să mai vorbim de rezolvarea unui incident de tragere, când se blochează un cartuş pe ţeava pistolului?", zice bărbatul.
Metoda Benelux
Evident, veteranii pledează pentru revenirea la stagiul militar obligatoriu. "Primele care ne-ar mulţumi ar fi mamele acelor tineri", spune colonelul în rezervă Mircea Romocia (foto). Ofiţer cu stagii de pregătire în Europa occidentală şi misiuni în Afganistan şi Bosnia, rămas cu deficienţe de auz de la bubuitul rachetelor, Mircea spune că modelul există. "Belgia, Olanda şi Luxemburg au împreună o armată în care se poate înrola voluntar orice tânăr între 19 şi 25 de ani. Se fac: un an de instrucţie, un an de misiuni şi un an de reconversie profesională", spune colonelul.
În ciuda duratei lungi a stagiului, de trei ani, toate locurile sunt ocupate în cele trei ţări. Explicaţia e simplă. "Fără armata făcută nu poţi lucra la stat, ca funcţionar în primărie, poliţist, pompier, ambulanţier. Nici măcar la căile ferate! În ultimul an îţi alegi o specialitate, iar la trecerea în rezervă statul şi-a asigurat un om pe care se poate baza. Iar tu, un loc de muncă...", explică ofiţerul.
Ce poţi scoate dintr-un emo
Militarii veterani din România s-ar mulţumi, însă, şi cu o armată la termen redus. "La nevoie, în două luni pot scoate dintr-un adolescent emo un soldat, iar în trei luni un soldat bun", crede Romocia. Iar asta pentru că nevoia este cel mai bun profesor. "Dacă este adus în situaţie de luptă, tânărul va face cum a fost învăţat, pentru că altfel poate fi eliminat sau rănit", zice colonelul.
Veteranii sunt convinşi chiar şi că, la o adică, militarii instruiţi "pe repede înainte" ar putea întări rândurile armatei profesioniste. "Nu transformi un tânăr în pilot, conducător de tanc sau transmisionist în trei luni, asta vor face profesioniştii, dar îl poţi include într-o grupă de militari experimentaţi de la care învaţă", spune Mircea.
"Ruşii vor lua Kievul"
Deşi pledează pentru armata obligatorie, veteranii bihoreni cred că aceasta nu va fi instituită, iar războiul se va stinge. "Am prins în Bosnia un batalion din Ucraina. Noi strângeam şuruburi la podurile Mabey Johnson (n.r. - poduri americane prefabricate pentru trafic greu), iar ei asigurau paza. Sunt buni, dar n-au cum să-i bată pe ruşi", spune genistul Dan Constantin Tănase.
Deşi susţin cauza Ucrainei, veteranii nu pariază pe oamenii preşedintelui Volodimir Zelenski în faţa invadatorilor lui Vladimir Putin. "Diferenţa de forţă e prea mare. Dacă nu se ajunge la un acord de pace, până la urmă ruşii vor lua Kievul, vor schimba conducerea şi vor readuce Ucraina în zona lor de influenţă", consideră Petru Băliban, zis Tică (foto), fost combatant în Angola şi Bosnia.
Cu tot pronosticul sumbru, foştii militari exclud varianta extinderii conflictului în ţările vecine Ucrainei. "Dacă este adevărat ce apare la televizor, ruşii au pierderi de tehnică şi personal, probleme de aprovizionare, iar economia lor suferă de la sancţiunile internaţionale. După ce a păţit asta într-un război cu Ucraina, Rusia se va feri cât poate de un conflict cu o alianţă puternică, aşa cum este NATO", spune Tică.
"Până la ultimul ucrainean..."
În pofida fricilor din subconştientul colectiv românesc, veteranii bihoreni susţin că România este în siguranţă. "Ruşii şi NATO se vor lupta până la ultimul ucrainean, dar vor evita un război direct", spune Ovidiu, făcând aluzie la faptul că ucrainenii sunt susţinuţi de lumea occidentală să se apere, dar nu o va face nimeni pentru ei. Bărbatul explică şi de unde convingerea: "Avem o armată de profesionişti şi 36.000 de veterani care la rândul lor şi-au educat copiii să nu se teamă de umbra lor. La televizor ni se tot repetă că, în caz de ceva, ne va apăra NATO, dar în primul rând NATO suntem noi. Sau şi noi".
Foştii combatanţi par să creadă neclintit în capacitatea Armatei Române. "Când în România nu se «inventaseră» corporatiştii, militarii români executau misiuni alături de americani, nemţi, belgieni, din toată lumea... Oamenii aceia au venit acasă, au pus presiune pe sistem şi, încet, acesta s-a schimbat. Armata nu are cum să difere radical de societatea din care provine, dar este totuşi mai curată decât viaţa civilă", spune Mircea Romocia.
Deşi sună optimist, bine ar fi să fie chiar aşa. Pentru că după 77 de ani de linişte, pacea în Europa se defineşte din nou ca pauza dintre războaie...
"În cazul unei mobilizări, tinerii care nu au o locuinţă, un pământ, ceva, o să se întrebe: «De ce să lupt eu pentru fabricile lui Micula, pentru italieni, austrieci?». Aceştia probabil vor dori să plece. Vor veni acasă, în schimb, cei care sunt acuma la sparanghel sau căpşuni, şi-au turnat fundaţia la o casă în ţară şi vor dori s-o apere"
Ovidiu Popovici, fost combatant în Bosnia şi Albania
"ONOARE ŞI RESPECT"
Veteranii, în acţiuni de ajutorare
Asociaţia Militarilor Veterani şi Veteranilor cu Dizabilităţi, sucursala Oradea, a fost înfiinţată în anul 2018 şi numără 77 de membri. "Colegii noştri au acţionat în toate teatrele de operaţiuni importante din ultimii 19 ani. Rolul organizaţiei este de a ţine legătura şi de a ne ajuta", spune preşedintele organizaţiei, Daniel Constantin Tănase (foto).
Militarii, acum în rezervă, au organizat acţiuni de ajutorare a unui coleg rămas infirm în urma unui accident suferit după întoarcerea dintr-o misiune în Kosovo, de sprijinire a veteranilor din cel de-al Doilea Război Mondial, a văduvelor şi urmaşilor acestora, iar mai nou s-au implicat în sprijinirea refugiaţilor din Ucraina.
LOCUL 10 ÎN EUROPA
Armata Română în cifre
Armata României este formată din forţele Terestre, Aeriene şi Navale, reunite sub comanda Statului Major al Apărării, în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Potrivit raportului publicat în ianuarie 2022 de celebra organizaţie de analiză militară Global Fire Power, care ierarhizează puterea armată a statelor lumii pe baza a peste 50 de indicatori, Armata Română ocupă locul 10 în rândul forţelor militare din UE şi 41 la nivel mondial.
România dispune de 120.000 de militari, dintre care 70.000 activi şi 50.000 în rezervă, şi de o bază de recrutare de aproximativ 9 milioane de bărbaţi.
Forţele terestre se bazează pe 675 de tancuri, 1.500 vehicule blindate, 800 de echipamente de artilerie tractată şi 240 sisteme de artilerie reactivă. Forţele aeriene se sprijină pe 145 aeronave, dintre care 28 avioane de vânătoare şi 11 de transport, precum şi 62 de elicoptere, neînarmate însă. Forţa navală a ţării dispune de 3 fregate, 7 corvete şi 3 nave de patrulare.
Din păcate, majoritatea echipamentelor sunt depăşite moral şi tehnic, fapt pentru care bugetul Apărării a fost majorat treptat de la 1,5% din PIB în 2015 la 2% din PIB în prezent, echivalentul a 5,9 miliarde dolari, şi urmează să fie majorat la 2,5% din PIB din 2023.
România găzduieşte printre altele baza antiaeriană de la Deveselu, componentă a celebrului scut NATO antirachetă, baza aeriană de la Luna (judeţul Cluj), Baza 57 Mihail Kogălniceanu (judeţul Constanţa) şi un centru de pregătire NATO în domeniul informaţiilor obţinute din surse umane, la Oradea.