În Bihor există 29 de mari colonii de romi, iar judeţul nostru este pe locul doi, după Mureş, la numărul de ţigani. Statistica poate părea paradoxală, mai ales că în sudul ţării e vizibilă ponderea ridicată a acestei etnii. Numai că, dacă la noi romii îşi declară apartenenţa la etnie, în alte părţi ale ţării evită acest lucru.

Când s-au deschis graniţele, odată cu intrarea în UE, ne-am crezut şmecheri. Incapabili să educăm şi să integrăm această năpăstuită comunitate, ne-am mulţumit cu gândul că am scăpat de ea, profitând de libera circulaţie a persoanelor. Numai că plecarea lor afară ne-a adus deservicii uriaşe şi multe decenii de-acum înainte vom fi trataţi de occidentali drept hoţi şi cerşetori.

Interesant este că romii din Bihor au păstrat cu sfinţenie diviziunea socială a muncii. Cei din Batăr prestează la Dublin, cei din Tinca trudesc la Lyon, iar ţiganii din Ţeţchea s-au oploşit prin Belgia. Acum, când trecători nu prea mai sunt nicăieri pe străzi şi cerşetoria e complet nerentabilă, românii noştri de etnie romă vor să vină acasă. Afară nu mai au mijloace de trai.

Iar noi ne dăm de ceasul morţii că o să ne îmbolnăvească, că din cauza lor se răspândeşte epidemia. Nu-i neapărat aşa. Vă amintesc că un miliţian, care nu era rom, practic a contaminat jumătate din Bucureşti!

Problemele sunt, însă, departe de a fi rezolvate. Dacă acum ne chinuim să băgăm în carantină această categorie defavorizată de concetăţeni, după cele 14 zile o să ajungem să ne rugăm de ei să iasă din carantină, fiindcă vor ezita să intre într-o lume ostilă care nu pare dispusă să le acorde mijloace minimale de subzistenţă.

Citiți pe aceeași temă și articolul „Carantină cu fițe: Majoritatea „stranierilor” întorşi în ţară sunt minoritari romi, cu comportament şi pretenţii revoltătoare (VIDEO)”