La demisia forţată din conducerea judeţului (unde, vorba unui clasic, n-a lăsat multe dâre), Ioan Mang făgăduia că mazilirea nu-l va împiedica să susţină proiectele de dezvoltare a Bihorului, ba dimpotrivă. Cum Oradea face parte din judeţ, am luat de bună promisiunea şi am crezut că, după ce mai ales în anul electoral 2014 a dat la gioale aliaţilor liberali, de-acum va face demonstraţii de eleganţă, sprijinind nu doar finalizarea investiţiilor promise de Guvern (sală de sport, DN76, podul Densuşianu, blocuri ANL ş.a.m.d.), ci şi iniţiativele acestora. Iată, însă, că după o penitenţă de nici măcar o lună, Nelu Mang face stânga-mprejur şi anunţă o campanie împotriva Oradiei Mari, contra unirii între reşedinţa de judeţ şi Sînmartin.

Desigur, e dreptul său, ca al oricărui cetăţean. Argumentele îi sunt, însă, şleampete. Mang afirmă că Hotărârea Consiliului Local Oradea de a îngheţa pe 10 ani fiscalitatea din actuala comună nu face nici cât o ceapă degerată în faţa Codului Fiscal, care distinge între zonele de impozitare şi fixează birurile în funcţie de situarea străzilor în raport cu centrul urbei şi cu existenţa utilităţilor. E adevărat, dar la fel e şi că, în cazul validării referendumului de unificare, HCL ar fi parte integrantă dintr-o lege cu nimic mai prejos decât cea prin care a fost aprobat Codul Fiscal (pe care, apropo, pesediştii îl schimbă non-stop prin HG-uri, iar acum vor să-l modifice inclusiv prin asumarea răspunderii Guvernului, tocmai pentru a micşora taxele şi a creşte autonomie financiară locală). Pe de altă parte, să ne amintim că în urmă cu o lună tot pesediştii cereau scutirea totală de impozite şi taxe pentru orădenii din centru, afectaţi de lucrările din Piaţa Unirii, şi să întrebăm: populismul pesedist nu viola Codul Fiscal?

Mang combate şi avantajul unei mai mari întinderi a Oradiei Mari dând exemplul comunei Roşia, care ar fi şi mai mare decât municipiul, fără să aibă însă puterea acestuia. Infracţiunea logică e evidentă. Şi deşertul Sahara e mai mare decât Germania, dar nimeni nu s-a gândit să le pună în balanţă, pentru că nu e relevant economic, punându-l pe cel care deschide asemenea discuţie în situaţia unuia care compară un BMW cu o cămilă. În fine, Mang susţine că Oradea Mare nu ar atrage mai multe fonduri UE pentru că oraşul ar fi deja îndatorat spre maximum, dar ignoră atât detaliul că o mare parte din credite vor fi rambursate din decontările de la UE după finalizarea proiectelor în derulare, cât şi pe acela că însuşi Guvernul vrea creşterea plafoanelor de îndatorare a autorităţilor locale.

Nu vreau să mă hazardez speculând că din nou, pentru a câta oară, liderul PSD Bihor face jocul UDMR, care la rându-i se opune Oradiei Mari, pe motiv că ponderea maghiarimii s-ar mişcora în oraş. Constat, însă, că dintre zicalele "tăcerea e de aur" şi "gura bate curul", în cazul pesediştilor noştri se potriveşte cea de-a doua.