Nevinovat că a furat: Cum l-au "spălat" procurorii pe ex-directorul PECO, Octavian Abrudan

Cum se îngroapă un dosar penal? Ne învaţă chiar procurorii: îl "uită" prin sertare cu anii şi îl plimbă între ei până când i se pierde urma, iar protagoniştii pot fi scăpaţi basma curată.

Un asemenea caz, descoperit de BIHOREANUL, îi are ca protagonişti pe celebrul Gheorghe Mudura, patronul firmei Master, specializat în afaceri cu petrol, şi pe ex-directorul PECO Bihor, Octavian Abrudan, cuscrul fostului rector al Universităţii Oradea, Teodor Maghiar, în urma căsătoriei dintre fiul mai mic al acestuia, Adrian Maghiar, cu Carmen, fiica lui Abrudan.

Cei doi au fost cercetaţi din 1999 pentru o fraudă de 1,46 milioane lei în dauna PECO Bihor şi scăpaţi de acuzaţii după mai bine de un deceniu de "declinări" succesive ale competenţei anchetatorilor, pe motiv că fapta lor nici măcar nu a existat!

Pe încredere

Povestea mega-fraudei de la PECO Bihor datează de peste 12 ani. Afacerea s-a derulat în perioada martie-iulie 1999 şi a fost coordonată de Gheorghe Mudura şi de un partener al acestuia, Costel Berce, băgat la înaintare fiindcă fusese angajat al PECO şi, ca urmare, era un apropiat al directorului sucursalei, Octavian Abrudan, precum şi al gestionarilor şi şefilor de depozite cu carburanţi.

La vremea respectivă client fidel al PECO, Berce cumpăra combustibili en-gros prin intermediul firmei Romprest. Până în martie 1999, achitase facturile mereu la timp. Pentru livrările din acea lună, însă, n-a plătit nimic, motivând o jenă financiară temporară. A mărit în schimb comenzile, iar din iunie s-a înfiinţat la depozit nu doar în numele Romprest, ci şi ca împuternicit al altor două firme: Obligado Impex Oradea, patronată de un sirian, şi Media Comex Bucureşti, înmatriculată pe numele unui irakian.

Pentru niciuna dintre societăţi Berce nu a prezentat garanţii asiguratorii, iar marfa a plătit-o cu file CEC fără acoperire. Deşi datoria celor trei firme creştea pe zi ce trecea, timp de 4 luni, cisternele aduse de Berce au continuat să transporte neîncetat combustibili de la PECO, uneori chiar şi la sfârşit de săptămână, în zile nelucrătoare, când depozitele erau închise muritorilor de rând.

Actele la control!

Ulciorul s-a spart la sfârşitul lunii iulie, când o reclamaţie anonimă la care erau ataşate câteva acte interne ale PECO Bihor au căzut în mâinile inspectorilor din Corpul de Control al Ministerului Industriilor şi Comerţului.

Aşa se face că la începutul lunii august la Oradea descindea o echipă de inspectori, cerând acte pentru toate livrările făcute către Romprest, Obligado Impex şi Media Comex. Rezultatul anchetei arăta că Berce scosese din depozitele PECO Bihor marfă de peste 1,46 milioane lei (la valoarea de acum a banilor, adică 14,6 miliarde lei vechi), în majoritatea cazurilor atât numele şoferilor, cât şi numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport de pe actele lăsate la depozit fiind false.

Primii traşi la răspundere au fost şeful depozitului, Florian Hoduţ, adjunctul lui, Dorin Drăgan, şi gestionarul-coordonator Alexandru Chişe. În urma controlului, în toamna lui 1999, împotriva acestora şi a administratorilor celor trei firme, Societatea Naţională a Petrolului Petrom depunea o plângere penală. În prima fază, aceasta a fost înregistrată la Poliţia Argeş, unde se afla sediul SNP Petrom. De acolo, dosarul a poposit o vreme la Oradea, iar în 2001 a fost preluat de Inspectoratul General al Poliţiei (IGP).

Verdict: fraudă!

Până să li se ceară dosarul la Bucureşti, poliţiştii Antifraudă din Oradea reuşiseră să dezlege o parte din iţele afacerii. Ofiţerii au descoperit că livrarea şi transportul mărfurilor din depozit s-au făcut în baza unor acte fictive şi că o mare parte a combustibililor a fost predată firmei ME&ME, reprezentată de celebrul afacerist orădean Gheorghe (Gelu) Mudura, specializat în fraude petroliere şi chiar arestat o perioadă, la Piteşti, pentru un tun de un milion lei dat Rafinăriei Arpechim.

Tot poliţiştii orădeni au conturat şi lista angajaţilor PECO Bihor direct răspunzători de crearea prejudiciului, lăsându-l însă deoparte pe directorul sucursalei, Octavian Abrudan, care a primit doar calitatea de "suspect", pe motiv că, deşi contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu cele trei firme purtau semnătura lui, cantitatea de carburanţi destinată livrării, verificarea beneficiarilor, solicitarea unor garanţii şi urmărirea plăţilor intrau în atribuţiile directe ale şefilor de depozit.

Judecaţi şi nu prea

Abrudan a fost pus sub acuzaţie abia pe 11 septembrie 2002, la un an după preluarea dosarului de către IGP. "Frauda a fost favorizată şi de faptul că acordul de principiu pentru desfăşurarea operaţiunilor fusese obţinut de la inculpatul Abrudan Octavian, directorul sucursalei PECO Bihor care, după cum s-a demonstrat în cursul cercetărilor, s-a implicat efectiv în livrările către inculpatul Berce Costel", arată referatul întocmit de poliţiştii bucureşteni la finalul anchetei.

Ofiţerii au propus Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trimiterea în judecată a întregului grup care devalizase sucursala PECO Bihor: Octavian Abrudan, Florian Hoduţ, Dorin Drăgan, Alexandru Chişe, Costel Berce şi Gheorghe Mudura.

Zis şi făcut. Procesul a început la Tribunalul Bihor în martie 2003 dar, la primul termen de judecată, magistraţii au disjuns cauza faţă de Abrudan şi Mudura, dispunând restituirea dosarului lor la Parchetul Curţii Supreme de Justiţie, pentru refacerea urmăririi penale.

Judecătorii bihoreni şi-au motivat decizia printr-o eroare de procedură, adică nerespectarea de către procurori a formalităţilor obligatorii în timpul unei anchete, şi anume că aceştia, deşi au extins urmărirea penală împotriva lui Abrudan şi Mudura, nu dăduseră o dispoziţie expresă de începere a urmăririi penale.

Începe plimbarea

Ca urmare, pentru Abrudan şi Mudura ancheta penală s-a reluat de la zero. BIHOREANUL a descoperit că din acel moment dosarul celor doi a fost plimbat vreme de opt ani, pentru ca, în final să fie închis definitiv, la finele anului trecut.

Întâi a fost la Bucureşti unde, în februarie 2004, procurorii au reînceput urmărirea faţă de Abrudan, pentru abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, iar faţă de Mudura pentru complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În vara lui 2006, după doi ani în care nu s-a mişcat nimic, dosarul a fost din nou mutat. Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, tocmai dăduse dispoziţie ca anchetele mai vechi de un an să fie reanalizate şi soluţionate de urgenţă, pentru a nu se ajunge la prescrierea faptelor. Procurorii au constatat că dosarul orădenilor era "în lucru" de trei ani, motiv pentru care au aplicat de îndată singura metodă prin care făptaşii puteau scăpa de sancţiuni: l-au "soluţionat" printr-un transfer la Parchetul Bihor. Procedura e des folosită în cazuri uitate prin sertare căci, odată "declinată" cauza la un alt Parchet, dosarul beneficiază de un tratament imediat de "anti-îmbătrânire", primind un nou număr de înregistrare, cu data intrării în noua unitate de Parchet.

Escală

Odată întors la Oradea, dosarul a fost trimis la Serviciul de Investigare a Fraudelor din Poliţia Bihor, unde acuzaţiile aduse lui Mudura au fost schimbate din "complicitate la înşelăciune" în "complicitate la abuz de încredere în formă calificată". Cercetările s-au mai prelungit apoi încă doi ani, până în februarie 2008, când poliţiştii au întocmit referatul de terminare a urmăririi penale şi au predat dosarul către procurori, cu propunerea de trimitere în judecată a lui Abrudan şi Mudura.

În opinia ofiţerilor, probele erau indubitabile: "Prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul Abrudan Octavian l-a favorizat pe inculpatul Berce Costel în detrimentul instituţiei pe care o reprezenta şi al cărei patrimoniu era dator să-l apere".

Totodată, spuneau poliţiştii, creierul afacerii a fost Mudura, în timp ce Berce se ocupa de relaţia cu reprezentanţii PECO Bihor, unde era ca acasă. "Chiar şi de contabilitatea firmei sale se ocupau angajaţii inculpatului Mudura Gheorghe, singura preocupare a inculpatului Berce fiind de a se prezenta la sediul Sucursalei PECO Bihor cu delegaţiile scrise pentru a fi vizate de inculpatul Abrudan Octavian sau, în lipsa acestuia, de Hoduţ Florian", se specifică în referatul ofiţerilor SIF. Pe de altă parte, susţineau aceştia, produsele petroliere cumpărate de la PECO Bihor aveau ca destinaţie finală firma lui Mudura, Master SA. "Produsele au fost destinate firmei inculpatului Mudura Gheorghe, SC Master SA, aspect confirmat şi de controlul efectuat la această firmă pe 26 iulie 2002", spuneau poliţiştii.

La loc comanda!

Procurorii au analizat referatul dar, după încă o jumătate de an, în loc să întocmească rechizitoriul şi să-i trimită pe cei doi în judecată, l-au declinat către DNA Oradea. Aici, dosarul a primit iarăşi un nou număr de înregistrare şi a mai zăcut încă un an pentru ca, în februarie 2009, să fie încă o dată "declinat", de astă dată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.  Unde, după alţi doi ani, în noiembrie 2011, a fost definitiv îngropat!

"Apreciez că neachitarea contravalorii produselor petroliere de către firmele beneficiare nu poate atrage o răspundere penală, ci reprezintă o încălcare a unui contract, fiind vorba deci de o răspundere civilă, comercială", a stabilit procuroarea Adela Stamatiu, fără să ţină cont de numeroasele dovezi strânse de-a lungul anilor, dovezi ce prezentau cu lux de amănunte implicarea penală a fiecărui protagonist şi manevrele lor frauduloase, sancţionate de Codul Penal.

Spălaţi şi uscaţi

Procuroarea admite că Abrudan a semnat contractele în baza cărora s-au făcut livrările către firmele patronate de Berce şi Mudura dar, susţine ea, "la Abrudan ajungeau contractele pentru semnare după ce erau verificate, în prealabil, de oficiul juridic, şi după ce erau semnate şi de directorul economic". Ca atare, "nu se poate reţine în sarcina învinuitului Abrudan Octavian vreun act material care să se circumscrie laturii obiective a infracţiunii reţinute în sarcina sa". Pe româneşte, omul n-ar fi făcut nicio faptă de care să poată fi acuzat, aşa că nici măcar nu trebuia judecat.

Cât despre acuzaţiile de complicitate aduse lui Mudura, conform procuroarei, acestea nu stau în picioare pentru că "nicio probă din dosar nu confirmă că Abrudan Octavian şi Mudura Gheorghe s-ar fi cunoscut, ori că Mudura ar fi fost de faţă la întocmirea contractelor sau la livrarea combustibilului, pentru a se reţine în sarcina sa infracţiunea de complicitate". Ca şi când asta ar fi contat, şi nu esenţa că afaceristul s-a dovedit beneficiarul final şi real al întregii serii de operaţiuni, fapt dovedit de constatările controalelor fiscale depuse la dosar şi citate de poliţişti în referatul prin care, în 2008, propuseseră trimiterea lui în judecată.

Una peste alta, fiind găsiţi fără vină de procuroare, soluţia a fost ca ambii protagonişti să fie scoşi de sub urmărire penală. Abrudan, pentru că faptei de care era acuzat i-ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume aşa-numita latură obiectivă (altfel spus că nu a comis nicio faptă), iar Mudura pentru că fapta sa nici măcar nu ar fi existat.

"Noi am fost ultima verigă în acest lanţ al instituţiilor care au anchetat cazul şi nu putem să comentăm traseul pe care l-a avut până acum dosarul", a declarat prim-procurorul Parchetului Oradea, Gheorghe Vidican, refuzând să intre în amănunte, pe motiv că nu cunoaşte îndeajuns cazul. "Dacă procurorul a considerat că nu există probe pentru trimiterea celor doi în judecată, înseamnă că aşa stă situaţia", a spus şeful Parchetului local.

Fraierii plătesc

Ironia sorţii face ca, tot în noiembrie anul trecut, în timp ce capii afacerii erau exoneraţi de răspundere, procesul celorlalte personaje implicate era soluţionat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Atât doar că în cazul acestora sentinţa a fost cu totul alta, magistraţii hotărând condamnarea celor trei foşti angajaţi ai PECO Bihor - Alexandru Chişe, Dorin Drăgan şi Vasile Hoduţ - la câte 3 ani de închisoare cu suspendarea condiţionată a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, precum şi condamnarea lui Berce, omul lui Mudura, la 5 ani cu executare. În plus, judecătorii Înaltei Curţi au dispus ca cei patru să achite, în solidar, întregul prejudiciu de 1,46 milioane lei cauzat PECO Bihor, motiv pentru care judecătorii au menţinut sechestrul asigurator instituit în urmă cu 12 ani pe bunurile lor, care vor fi scoase la vânzare.

Odată sentinţa rămasă definitivă, procurorii ar avea însă un motiv suficient pentru a redeschide şi dosarul lui Abrudan şi Mudura. Nu de alta dar Chişe, Drăgan, Hoduţ şi Berce au  fost condamnaţi pentru aceeaşi fraudă ca ei, doar calităţile fiind diferite, ca simpli executanţi. Doar să mai vrea un procuror să-şi facă meseria cu adevărat, fără a se intimida nici de numele lui Abrudan, nici de banii lui şi ai lui Mudura.

Până atunci, solicitat de BIHOREANUL să comenteze situaţia, Octavian Abrudan s-a ofticat. Vizibil deranjat de subiect, cuscrul fostului rector Teodor Maghiar a refuzat orice discuţie. "Ce aţi vrea să vă spun? Nu am nimic de declarat", a şuierat el nervos. Mai lipseşte ca, în curând, să deschidă cu tupeu un proces statului care l-a "hărţuit" atâta amar de vreme. Căci, dacă tot e curat, să plătească cei care l-au anchetat nevinovat...

AFACERIST LA STAT
Darnic cu amicii

Director al sucursalei PECO Bihor încă înainte de 1989, Octavian Abrudan nu e la prima afacere penală. La începutul anilor '90, odată cu înfiinţarea Asociaţiei PAS (Participarea cu Acţiuni a Salariaţilor, primul pas spre privatizare), directorul a acaparat 40% din patrimoniul sucursalei, împreună cu apropiaţii săi, între care fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, Petre Ştefan, şi cu cuscrul său, fostul rector Teodor Maghiar. Planul clanului de a prelua tot capitalul societăţii s-a spulberat după ce Guvernul a decis înfiinţarea Societăţii Naţionale a Petrolului Petrom prin reunificarea tuturor sucursalelor judeţene, iar acţionarilor li s-au oferit acţiuni echivalente valoric la noua societate naţională. Măsura, considerată o "renaţionalizare" de către reprezentanţii PAS, a fost atacată în instanţă, dar procesul a fost pierdut.

Seria afacerilor, totuşi, a continuat. Un control al Curţii de Conturi efectuat la începutul anului 2001 a dezvăluit achiziţii publice supraevaluate de peste 2,3 milioane lei (la valoarea de acum a leului). Inspectorii au descoperit, de pildă, că modernizarea staţiilor de carburanţi din Aleşd şi Salonta, evaluată iniţial la 250.000 lei, a ajuns în final la 890.000 lei (Aleşd), respectiv 710.000 lei (Salonta). La fel, pentru reparaţiile capitale la instalaţia de îmbuteliere a gazului din Oradea, contractate pe 1,6 milioane lei, PECO Bihor a plătit în cele din urmă 3,5 milioane.

Tot Abrudan a dispus în decembrie 2000 achiziţionarea de către PECO Bihor, la un preţ mult umflat, a unei benzinării de la Borod aparţinând firmei Get Madison, administrată de controversatul Gheorghe Ghiurău. Afaceristul a primit 1,45 milioane lei pe benzinărie, deşi potrivit evaluatorilor nu făcea nici jumătate din sumă. Cazul a fost îngropat, însă, la fel ca şi celelalte. Ajutorul dat lui Ghiurău nu a fost totuşi uitat căci, după plecarea din Petrom, Abrudan a devenit director la IFOR, una din firmele afaceristului, fapt care spune totul despre relaţia apropiată a celor doi.

Citiţi pe această temă şi articolul "La penitenciar, dar cu banii-n buzunar: Fiscul recuperează abia 1% din prejudiciile produse de corupţii bihoreni"