Un primar din judeţ îmi povestea cum s-a chinuit să-i obişnuiască pe băştinaşi cu pubelele de gunoi. Oamenii refuzau să-şi ducă gozul la container fiindcă de 2000 de ani erau obişnuiţi să-l arunce în fundul nilei. Alţii se uitau la recipiente gândind la ce le-ar putea folosi: "la varză murată sau la borhot de prune?".

Până la urmă civilizaţia a învins, încât se lasă cu scandal dacă într-o săptămână nu vine maşina să ducă gunoiul. Acum, primarul se luptă să-i lămurească să aibă canalizare. Pentru asta, însă, conductele trebuie să treacă prin grădinile oamenilor şi, de aici, alte baiuri!

Credeam că astfel de lucruri se pot petrece doar la ţară. Nici pomeneală. Şi în Oradea sunt cetăţeni care refuză să se racordeze la canalizare, deşi le trece conducta pe sub nas. Multă vreme nu s-au putut asfalta străzile pe motiv că nu-s canalizate. Acum, că se bagă canalizare, nu mai vor oamenii să se racordeze.

Sigur că e mai ieftin să bagi toate dejecţiile în pământ şi să infectezi 200.000 de locuitori numai pentru că tu vrei să ieşi mai ieftin. E mai comod să ascunzi gunoiul sub preş, şi asta explică cum de un sfert din populaţie nu are contract cu firma de salubritate. E mai lesne să faci foc cu cărbune şi să umpli aerul de funingine decât să te legi la conducta de gaz.

Probabil că singura soluţie e să introducă Primăria metode civilizatorii cu forţa. Aşa cum se percep impozite de la fiecare gospodărie, să plătească tot cetăţeanul taxe pentru gunoi şi canalizare, chiar dacă refuză să încheie contract. Ar mai fi posibil şi un fel de şantaj, gen "nu vă racordaţi la canalizare, nu asfaltăm strada". Dar prin asta ar suferi toţi locatarii, ceea ce e inadmisibil.

Dacă, totuşi, nicicum nu putem lămuri orădenii cu binefacerile civilizaţiei, nu ne rămâne decât să angajăm nişte cetăţeni care să împrăştie bălegar pe asfalt. Măcar aşa, cei care nu se pot rupe de influenţa rurală se vor simţi ca acasă.