Epuizați emoțional de succesivele valuri ale pandemiei, oamenii n-au apucat să-și revină că au și apărut noi amenințări la adresa vieții: războiul și perspectiva penuriilor de tot felul. Peste noapte, ne-am trezit în Europa cu un conflict despre care se credea că e „istorie” și, lipsiți de experiențe anterioare, nu știm cum să înfruntăm realitatea, mulți dintre noi fiind cuprinși de angoase și având comportamente anormale.
Ceea ce le determină e sentimentul de nesiguranță, spun specialiști consultați de BIHOREANUL, care descriu cum apar anxietatea și panica, dar explică și ce putem face ca să n-o luăm razna.
O nouă nesiguranță
Psihologul Corina Lupău (foto) afirmă că din 24 februarie, ziua în care Rusia a invadat Ucraina, i-au trecut pragul cabinetului sute de pacienți. Fiecare avea problemele lui, dar aproape toți au mărturisit că sunt îngrijorați de amenințarea războiului. „Venim după doi ani de pandemie, iar spectrul războiului amplifică o stare de nesiguranță care n-a apucat să dispară”, a constatat psihologul. Urmarea? Înmulțirea anxietăților și psihozelor, a stărilor mentale în care percepțiile și reacțiile sunt afectate.
„Psihozele cauzate de război sunt similare celor din pandemie. Și atunci populația s-a simțit amenințată. De altfel, funcționează la fel în situații de foamete, molime, dezastre naturale, catastrofe, pentru că toate amenință viața”, spune Lupău. Dar e important de adăugat: tot la fel ca în pandemie, ne putem adapta acționând cu calm, rațional, nu împinși de emoții.
Modelul catastrofic
Specialistul a identificat câteva tipologii psihologice care explică reacțiile, în funcție de așa numitele tipare cognitive. Cel mai nociv e așa numitul model catastrofic. „Catastrofarea este un mecanism psihologic care poate fi descris prin amplificarea proporțiilor unei amenințări și generează comportamente nejustificate obiectiv raportat la dimensiunea reală a pericolului”, explică psihologul.
Cu alte cuvinte, există o problemă, cea a războiului, dar e percepută exacerbat, ceea ce produce panică: „La orice zvon că se scumpește sau că nu se va găsi ceva, ne înghesuim să procurăm, determinând pe termen scurt o penurie, iar pe termen lung o scumpire. Facem provizii. În pandemie de drojdie, măști, dezinfectanți, acum de iod, benzină, ulei. Sunt comportamente dincolo de prudența firească, pentru că războiul nu este, totuși, la noi”.
Efectele „gândirii catastrofice” sunt amplificate și speculate de așa-numiții contaminatori, care răspândesc zvonurile considerând că au de câștigat, fie pentru că le confirmă presupuneri proprii, fie, în cazul comercianților, pentru că fac profit. „Cei care lansează zvonurile au rolul de contaminatori sociali, iar cei care sunt prinși de panică reacționează prin contaminare, fără o sită rațională. În final, rezultatul e că benzina ajunge să se scumpească pentru că scumpirea e provocată”.
Inteligenții și conspiraționiștii
Și indivizii care simt o permanentă nevoie de control reacționează anormal. „Pot fi oameni inteligenți, prevăzători, dar cu cât e muntele mai înalt, cu atât și prăpastia e mai adâncă”, spune psihologul, făcând aluzie la efectul comportamentului lor asupra celorlalți: sporirea temerilor. Astfel de persoane știu că amenințarea e puțin probabil să se materializeze, dar simt nevoia să demonstreze că sunt pregătite pentru orice și să arate că sunt „în control”.
La o altă extremă este individul paranoid, caracterizat de neîncredere și suspiciozitate, conspiraționistul. „Cei care considerau că pandemia ar fi o manipulare și că autoritățile urmăresc să le îngrădească libertatea încearcă și acum să-i păcălească pe «manipulatori» și să le «dejoace» planurile”, explică psihologul. Astfel, dacă în pandemie au refuzat să poarte mască de protecție, dar s-au ferit totuși de boală, acum se „pregătesc” tot fără să se „demaște”.
Recomand moderația
Corina Lupău afirmă că dintre sutele de pacienți din ultimele trei săptămâni, cei mai îngrijorați de război și viitoare penurii s-au arătat tinerii care nu au apucat „vremurile” dinainte de 1989, în special femeile cu copii mici. „Aceste generații au crescut oarecum în puf, nu sunt obișnuite cu lipsurile. Acum își activează instinctul de supraviețuire și cer sfaturi”.
Ce răspunsuri le oferă? „Nu putem da sfaturi directive, de tip «Faceți așa!». Încerc să-i conștientizez că trebuie să reflecteze și să-și asume singuri decizii. Recomand să aibă așteptări prudente, să fie atenți la realitate, dar să fie moderați. Să nu plece urechea la zvonuri, să nu dea crezare site-urilor cu informații neverificate și să continue viața normal. Să facem mai departe lucrurile pe care le făceam și înainte, fără să dăm buzna la pașapoarte, valută, benzină”.
Părinții trebuie să discute cu copiii, să nu evite explicațiile. „Să le spunem că lângă țara noastră este un război, dar e puțin probabil să ajungă la noi. Să le validăm emoțiile, să le arătăm că-i înțelegem și să-i liniștim. Să înțeleagă că pot să-și facă mai departe activitățile, să meargă la școală, la meditații, la sport...”.
De la „oboseala pandemică”...
Sociologul Sergiu Bălțătescu (foto) confirmă că nu doar la nivel individual, ci și social, comportamentul românilor e similar după izbucnirea războiului cu cel din pandemie. „Pandemia a testat unele dintre teoriile despre solidaritate și comportamentul pro-social. S-a manifestat «efectul inamicului comun», invizibil (n.r. - coronavirusul), iar resursele de solidaritate au fost stimulate. Comportamentul pro-social - respectarea regulilor de distanțare, dar și ajutorul dat altora - a fost intens mai ales la începutul și în fazele de vârf ale valurilor pandemice. Apoi a scăzut cu timpul, intervenind așa numita oboseală pandemică”.
Desigur, nu toți indivizii au reacționat la fel, unii au respectat regulile, alții le-au fentat. „Pandemia, ca orice criză, a scos la iveală ce este mai bun, dar și ce e mai rău din oameni. Am asistat și la comportamente egoiste când a apărut o competiție pe «resurse rare». Dar, din fericire, dacă lăsăm la o parte criza unor materiale sanitare care la început a lovit toate țările, la noi economia s-a dovedit totuși robustă și am avut doar penurii minore. Asta arată cât de bine este să avem economie funcțională de piață și interconectată mondial”.
... la „oboseala de război”
Războiul, observă sociologul, a reactivat atât solidaritatea, cât și egoismul. Pe de o parte, oamenii „și-au dat mâna” din nou ca să ajute. „În mare, s-au manifestat aceleași grupuri sau grupuri de aceeași natură, care formează stratul modernizator al societății”.
Pe de altă parte, „sare în ochi cum aceleași grupuri care în pandemie s-au manifestat radical împotriva măsurilor de prevenție pun la îndoială oportunitatea ajutorului dat refugiaților, ceea ce arată că pe adepții lor îi leagă aceleași atitudini și interese, unele posibil ascunse”, spune Bălțătescu.
Sociologul crede că dorința de a ajuta se va reduce și în schimb se va amplifica nemulțumirea: „Va interveni o oboseală asemănătoare cu cea pandemică, iar pe măsură ce se vor manifesta efectele economice ale războiului va crește în intensitate și corul nemulțumiților”.
Soluția, educația
Pe termen scurt, consideră Bălțătescu, ca să diminueze astfel de fenomene, statul trebuie să comunice mai bine, iar pe termen mediu și lung să ofere mai multă educație, „pentru ca cetățeanul să înțeleagă mecanismele dezinformării și zvonurilor, să situeze mental mai bine invazia rusă în context istoric, să înțeleagă mai clar de ce e bună democrația și economia de piață, ce se întâmplă când un stat mare abdică de la principii, ce sunt crimele de război și genocidul, care sunt limitele statului și modurile cele mai bune de acțiune individuală și colectivă în caz de crize”.
Sunt, toate, lucruri care trebuie incluse în programa școlară și „predate cu eficiență”. Nu inventând noi materii, ci integrând în cele existente - cum sunt istoria, educația civică - lecțiile care ar, odată însușite, ne-ar face mai puțin vulnerabili și ca indivizi, și ca societate.
CE ZIC ROMÂNII
De ce ne temem
Potrivit singurului studiu sociologic făcut după izbucnirea războiului, de către agenția Leo Burnett, aproape doi din trei români (63%) sunt îngrijorați de posibilitatea extinderii conflictului și de utilizarea armelor nucleare, dar numai jumătate (49%) consideră scenariul o amenințare reală.
În schimb, dintre cetățenii a 17 țări membre NATO analizate în cadrul studiului, românii s-au dovedit cei mai îngrijorați (73%) de evoluția propriei situații financiare. Alte aspecte care îi îngrijorează sunt dependența de petrolul și gazele rusești (60%), evoluția dobânzilor bancare (50%) și impactul conflictului asupra sănătății psihice a populației (57%).
Aproape trei sferturi dintre români (73%) consideră că UE și NATO ar trebui să se implice mai mult în conflict, dar numai unul din trei crede că NATO ar trebui să trimită trupe în Ucraina. 75% dintre români consideră că ar trebui să primim refugiați, iar 65% că ar trebui să trimitem ajutor financiar și material.
Potrivit studiului, principala sursă de informare a celor mai mulți dintre români o reprezintă „discuțiile cu familia și prietenii” (63%), urmată de TV (59%) și de Facebook (56%).