În data de 15 septembrie 2026 a intrat în vigoare o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii prin care se prevede, în esență, că procesele care depășesc o anumită „capacitate” a instanțelor vor fi înscrise într-un registru special și vor „aștepta” să se elibereze un loc pentru a putea să fie puse pe rol.
Hotărârea are 66 de pagini și prevede un mecanism prin care, cel puțin teoretic, judecătorii să nu mai fie supraîncărcați cu dosare. În concret, pe baza unora algoritmi calculați în funcție de media dosarelor soluționate de un judecător la nivelul Uniunii Europene, s-a stabilit că „norma” trebuie să fie de 288 de dosare pe an la nivel de judecătorie, 192 de dosare la nivel de tribunal și 119 dosare la nivel de judecător de curte de apel.
Pe baza acestui raționament, printr-un alt calcul „științific”, s-a stabilit că dosarele înregistrate zilnic care depășesc această „cotă” vor fi înscrise într-un registru special unde își vor aștepta cuminți la coadă repartizarea către un complet de judecată. Este important de precizat faptul că dosarele înscrise în acest registru special nu vor avea desemnat un judecător, aspect ce va genera multiple probleme în practică, deoarece toate cererile în legătură cu aceste dosare vor fi soluționate de președintele instanței sau de președintele de secție, care vor fi efectiv „sufocați”.
Hotărârea prevede și un număr de, țineți-vă bine, 302 tipuri de procese prioritare și 276 de tipuri de procese excluse de la această procedură, unele dintre excepții nefiind clare, iar alte categorii suprapunându-se, astfel încât registratorului instanței îi va trebui „doctorat” pentru a face o repartizare corectă.
Dincolo de aspectele de detaliu, apreciez că măsura în sine este imorală și, mai ales, ilegală. Este imorală deoarece reprezintă un fel de „răzbunare” la adresa clasei politice care i-a lăsat anul acesta pe magistrați fără anumite privilegii. Instanțele nu sunt mai aglomerate decât anul trecut, dar magistrații spun astăzi că nu mai lucrează mai mult decât dacă sunt recompensați. Chiar dacă am apreciat că, cel puțin principial, aveau dreptate în „războiul” lor cu clasa politică, răzbunarea de acum nu lovește în iubiții „aleși ai poporului”, ci tot în cetățeanul simplu, care își va pierde și bruma de încredere pe care o mai are astăzi în justiție.
În al doilea rând, și mult mai important, măsura este de o nelegalitate crasă, comparabilă cu ilegalitățile făcute de guvernanți, la care m-am referit constant în ultima perioadă. Normarea muncii nu se poate face prin acte interne, ci numai prin lege. Dacă hotărârea CSM este corectă, atunci, de mâine, orice școală sau sindicat al profesorilor va putea să-și stabilească norma didactică prevăzută azi numai prin lege, iar Barourile vor putea stabili că avocații vor merge la procese numai între orele 10 și 12, ca să respectăm cafeaua de dimineață și prânzul.
Nu ne rămâne decât să sperăm că această aberație va fi declarată nelegală de o instanță independentă și imparțială.