Din 1996 încoace am prins mai bine de o duzină de prefecţi de toate felurile. De la ridicolul Dan Bălaş până la efemeri de avarie precum Valerian Ţibu ori Lucian Silaghi, tustrei ţărănişti. De la PDSR-istul "de omenie" Florian Serac, hârşâit şi hâtru deopotrivă, la împiedicatul său tovarăş de partid Ghiţă "Camdeodată" Sârb.

De la maleabilul Gavrilă Ghilea, obligat de-ai lui să apere măsuri nepopulare în care nu credea (precum tăierea salariilor) la consecventul Ilie Bolojan, care îşi uimea subalternii plecând abia seara de la muncă (ba încă fără plocoane prin portbagaj) şi ambiţiosul Claudiu Pop, care şi-a depăşit cu mult condiţia de start, mânat de orgoliul foarte sănătos de a lăsa ceva în urma lui- un drum mai bun, o pasarelă...

Pe noul prefect Ioan Mihaiu e prematur, fireşte, să-l fixăm într-un cadru, dar câteva elemente ce-i pot prefigura prestaţia viitoare a furnizat chiar el în interviul "de prezentare" pe care BIHOREANUL i l-a solicitat insistent după surprinzătoarea sa numire (şi pe care, trebuie spus, l-a amânat până a avut ceva de spus). În primul rând, aş zice că, deşi promovat contra voinţei sale, oarecum "represiv" (pentru sancţionarea predecesorului mult prea autonom faţă de Partid), Mihaiu nu pare totuşi dispus nici să "închidă" Prefectura, nici s-o transforme în unealtă de război politic. Apoi, tocmai fiindcă nu vine de nicăieri şi nu-i nici el total dependent, are şansa de a fi mai degrabă un "tehnocrat" prudent decât un obedient gata să răspundă la comenzi de nemărturisit.

Un handicap major este "garantarea" de către un PSD mai agresiv şi haotic ca oricând (detaliu greu de trecut cu vederea), iar altul că a fost propulsat într-o perioadă de maximă instabilitate, de către şeful de faţadă al unui guvern răsturnat de propriul partid (Sorin Grindeanu), pentru ca acum să-l reprezinte pe un altul (Mihai Tudose), încă şi mai slab, mai peticit şi mai vulnerabil, gata oricând să fie sacrificat pe modelul deja patentat.

Cu toate acestea, noul prefect merită apreciat pentru că, în loc să facă "drifturi", să demareze în trombă stârnind colbul pentru a face spectacol, s-a pus pe treabă cuminte, la firul ierbii, luând la pas serviciile din subordine, nu chemându-le şefii la raport. Modestia de a admite că încă trebuie să înveţi şi la vârsta de 50 de ani (din care 15 trăiţi ca şef) şi că nu poţi face nimic bun dacă în prealabil nu te documentezi eu o consider de bun augur, la fel şi promisiunea că nu va arunca la coş un act, un proiect, doar pentru că poartă ştampilă rotundă în locul uneia ovale.

Nu ştiu cât de mult poate conta un prefect în încercarea de a recupera înapoieri "istorice", cum spune Mihaiu că-şi doreşte în cazul Autostrăzii, dar disponibilitatea pe care şi-o declară este şi ea de salutat. În fond, într-o perioadă a ignoranţei, relei-credinţe şi arivismului, o fărâmă de bun-simţ merită recunoscută şi, de ce nu, încurajată.