Spune o vorbă că dacă vrei să-i mulţumeşti pe toţi vei sfârşi prin a nemulţumi pe toată lumea. Cam aşa s-au petrecut lucrurile şi cu Piaţa Unirii. La avalanşa de revendicări ale iubitorilor de clorofilă, vicele Mircea Mălan a cedat şi a umplut piaţa de pomişori.
Decizia a fost greşită, pentru că ecologiştii oricum nu erau mulţumiţi nici dacă împăduream tot oraşul. Iar cei care-şi doresc o piaţă în care să se vadă şi clădirile, nu doar copacii, au strâmbat din nas. Şi toate astea pentru că unii au pornit de la premisa greşită că o piaţă trebuie musai să fie un loc unde toţi să poată şedea la umbră. Pentru asta, însă, sunt utile parcurile, aflate la doar câteva minute de Piaţă.
Acum se pune problema ce facem cu circulaţia rutieră. De data asta până şi primarul Bolojan, care în general nu pleacă urechea la proteste, ar vrea ca prin proaspăta piaţă să poată circula şi maşinile.
Există trei variante de trafic prin piaţă. Cea mai dură scoate total traficul rutier, nu-l lasă nici măcar pin faţa Primăriei, iar pentru asta există o variantă elegantă, pe strada Duiliu Zamfirescu. Varianta intermediară ar face ca maşinile mici să treacă prin faţa Primăriei, iar apoi să facă dreapta pe strada cu acealaşi nume. În fine, cea mai favorabilă variantă pentru automobilişti esta ca maşinile să poată trece prin Piaţă.
Cred că experienţa ne poate da cel mai bun răspuns. Dar, dacă începem experimentul cu a treia variantă, în veci şoferii nu vor mai accepta să fie puşi să ocolească trei străzi. Şi iar o luăm de la capăt cu nemulţumirile...