Cred că toată populația României simte că e cazul să se facă o schimbare în această țară, numai că nimeni nu dorește ca schimbarea asta să înceapă cu el. Nu putem contesta sacrificiile pe care le presupune de exemplu urbanizarea, crearea de noi drumuri, de pasaje, dar de ce trebuie să treacă tramvaiul sau șoseaua tocmai pe lângă casa noastră?
La traseul tren-tramvaiului pe strada Lacul Roșu au apărut contestatari și contrapropuneri. De ce nu s-ar alege o variantă pe strada Transilvaniei? Amândouă traseele sunt viabile și fiabile, numai că fiecare vrea să mute problema în curtea altuia.
Tot așa, traseul viitoarei linii de tramvai care va lega Oradea de Felix a stârnit nemulțumirea unor vecini care au protestat pe motiv că nu de-aia și-au luat ei casă, să se trezească cu tramvaiul pe lângă ei.
În Cheriu, un grup de megieși au reușit să blocheze traseul viitorului inel metropolitan, cerând ca drumul să treacă mai departe de pământurile lor. Nici ei nu contestă utilitatea inelului, ci doar disconfortul creat. Problema mare în toate aceste cazuri este că, dacă schimbi traseul, mulțumești pe unii și nemulțumești pe alții, adică nu faci decât să muți problema.
Acum, viitorul parc de distracții preconizat în pădurea de la Paleu a coalizat un grup de vecini care și-au făcut casele în buza pădurii tocmai pentru a avea parte de liniște. Nici nu mai contează că dezvoltatorul e cu toate actele în regulă, sunt convins că vor începe tracasările, plângerile în justiție și tot felul de proteste pentru ca proiectul să fie torpilat.
Omenește, îi înțeleg pe toți cei care constată că în decurs de mai puțin de o generație apar asemenea schimbări care le bulversează existența. Din păcate, nu s-a inventat o metodă prin toată lumea să fie mulțumită. Iar dreptate se va putea face doar dacă, pe lângă tulburarea în posesie, se va mai introduce un articol în lege care să pedepsească tulburarea zenului cetățenilor.