Unii le-au lăudat spiritul de sacrificiu, alţii le-au reproşat că au plecat deşi ar fi trebuit să rămână. Când s-au întors, aproape jumătate din ei atinşi de Covid, criticii au zis, cu maliţie, că au găsit ce au căutat. Chiar şi ajunşi pacienţi, însă, angajaţii UPU-SMURD Bihor care au participat la misiunea umanitară în Moldova sunt convinşi că, sărind în ajutorul altora, au făcut ce trebuia.

BIHOREANUL vă prezintă mărturia unuia dintre cei care, în pofida riscului la care s-au expus, are sentimentul datoriei îndeplinite. O confesiune făcută nu fără rezerve, căci, la fel precum colegii săi, dr. Claudia Dascălu este uluită cum, din "super-eroii" de la începutul pandemiei, medicii au devenit, mai nou, complicii unei conspiraţii planetare. Şi-a învins totuşi reticenţa, cu speranţa că mărturia sa îi va ajuta pe oameni să încerce să se protejeze de o boală căreia lumea încă e departe de a-i fi găsit antidotul.

De la veri la fraţi 

Pe 7 aprilie România devenea prima ţară care trimitea în ajutorul Italiei o echipă formată din 14 doctori şi asistente, din care patru, aproape un sfert, erau orădeni: doi medici de la UPU-SMURD Bihor, plus unul şi o asistentă de la Terapia Intensivă a Spitalului Judeţean. După două săptămâni de muncă într-un spital din Lombardia, pe atunci zona cea mai afectată din lume, toţi s-au întors epuizaţi, dar neatinşi de boală. 

Singura recompensă a voluntarilor a fost o săptămână liberă, însă după trei zile dr. Alin Suciu (foto) s-a oferit pentru o nouă misiune, de data asta în Republica Moldova, unde situaţia devenise critică, şi la care aveau să participe, în total, 42 cadre medico-sanitare şi militari români.

Alături de el, s-au înscris încă şase colegi orădeni: medicii Claudia Dascălu, Irina Gheban, Sebastian Heredea, Abel Bolohan, Marc Florea şi asistentul Ciprian Barkan. "Am plecat de la verii latini la fraţii moldoveni", spunea dr. Suciu. 

Primire frăţească

Pe 30 aprilie, delegaţia din România a ajuns la Chişinău, de unde orădenii au fost repartizaţi la Spitalul Raional din Cahul, o unitate de mărimea celei din Beiuş, fiind cazaţi într-un sanatoriu împreună cu personalul local. "Nu aş comenta condiţiile de cazare, pentru că nu am fost să facem turism. Nici nu ne aşteptam la altceva, ştiam că şi dotarea spitalului este precară", a mărturisit la întoarcere dr. Abel Bolohan. Personalul medico-sanitar din Cahul era deja decimat de infectările cu Covid. "Majoritatea angajaţilor erau internaţi la Spitalul Republican din Chişinău", a povestit dr. Alin Suciu. 

"La Cahul, în Spitalul Raional, mai erau doar doi medici şi două asistente, care munceau până la epuizare, zi de zi", confirmă dr. Claudia Dascălu. Dar, în ciuda greutăţilor şi lipsurilor de tot felul, moldovenii i-au primit pe colegii din România "cu dragoste frăţească". "În vocile tuturor am simţit o recunoştinţă atât de înflăcărată pentru faptul că îi ajutăm, încât de multe ori mi se făcea ruşine", povesteşte doctoriţa.

"În ochii oamenilor"

Orădenii au lucrat în ture de 12 cu 24 ore, în secţiile ATI, la Compartimentul de Primire a Urgenţelor şi într-un echipaj de Terapie Intensivă mobilă operaţionalizat chiar de ei. "Colegii moldoveni nu aveau echipamente adecvate, adesea am intrat la pacienţi în locul lor. Când a ajuns convoiul cu ajutoare din România, le-am oferit echipamente şi i-am învăţat cum să le îmbrace şi să le dezbrace reducând pe cât posibil riscul infectării", spunea dr. Abel Bolohan.

Spitalul din Cahul a primit un analizor PCR abia pe 13 aprilie, cu două zile înainte ca delegaţia din România să-şi încheie misiunea. De fapt toată dotarea era modestă, după cum spune şi dr. Dascălu: "Erau puţine monitoare pentru urmărirea pacienţilor la Terapie Intensivă, ceea ce mi-a amintit ce spune dr. Hadrian Borcea (n.r. - şeful UPU-SMURD Bihor), să nu privim doar în aparate, ci şi în ochii oamenilor. Am redescoperit ce înseamnă privirea omului suferind". 

Vorbind despre empatia medicului faţă de pacient, doctoriţa şi-a amintit de o bolnavă pe care a ajutat-o, cu un gest simplu, să treacă mai uşor peste suferinţă. "Era internată de trei zile şi încărcătorul de telefon îi era într-o pungă depozitată altundeva. Am rezolvat să primească încărcătorul ca să poată vorbi cu familia, ceea ce i-a dat puterea să se vindece mai repede". 

Frustrare de pacient

Odată încheiată misiunea în Moldova, cei 7 voluntari ai UPU-SMURD Bihor s-au întors acasă, unde au dat de o altă încercare. La intrarea în ţară, tot pe la Albiţa, pe 15 mai, li s-a făcut testul Covid, iar după câteva ore, când încă erau pe drum spre casă, au aflat că patru din ei erau infectaţi. Toţi au fost retestaţi la sosirea în Oradea, dar noile analize le-au confirmat pe cele iniţiale. Deveniseră singurii medici orădeni atinşi de coronavirus, în condiţiile în care toţi cei rămaşi acasă au reuşit să evite contaminarea!

Cei trei cărora analizele le-au ieşit bune au intrat în izolare la domiciliu, iar ceilalţi, deveniţi brusc pacienţi, într-un hotel închiriat de Primărie pentru cadrele medico-sanitare, pentru a nu-şi contamina familiile. "Desigur, n-am primit cu plăcere diagnosticul", spune dr. Claudia Dascălu, singura care a acceptat să vorbească despre noua condiţie, cea de pacient. "Primele întrebări pe care toţi ni le-am pus au fost: de ce tocmai noi? Şi cum s-a întâmplat, deşi ne-am protejat cât am putut de bine? Unde am greşit? Oare i-am infectat şi pe alţii?...". 

Cel mai frustrant a fost, însă, că nu şi-au putut revedea şi îmbrăţişa familiile. "Este o boală în care eşti singur. În toate celelalte cineva îţi poate fi aproape, nu şi în aceasta, pentru că îi pui în pericol pe toţi cei din apropiere".

Întâlniri pe balcoane

Starea celor patru medici orădeni infectaţi cu Covid s-a menţinut totuşi bună, pentru că au fost asimptomatici, deci nu au manifestat semne de boală. Au fost monitorizaţi, însă, de colegii infecţionişti şi li s-au administrat întăritoare pentru imunitate. Ştiind că e o boală ciudată, care poate evolua brusc, fiecare s-a urmărit pe sine zi de zi. "Aveam un ritual în fiecare dimineaţă. Înainte de orice, verificam dacă am febră, dacă respir normal, abia apoi mă dădeam jos din pat", povesteşte doctoriţa.

Toţi cei patru medici ţineau legătura între ei, se încurajau şi vorbindu-şi pe balcoane, aşa încât "între noi s-a legat mai mult decât o colegialitate şi o prietenie obişnuită. Pandemia asta are multe părţi groaznice, dar şi câteva bune. O lecţie este că, dacă suntem solidari, trecem mai uşor prin încercări", spune Claudia Dascălu. Femeia este bucuroasă că a reuşit chiar şi să se vadă cu colegi din afară de câteva ori. "Unii au venit în faţa hotelului. Vorbeam la telefon şi ne vedeam aşa, ei de afară, noi de pe balcoane". 

"Au în sânge regulile"

După 14 zile, cu două testări consecutive ale căror rezultate au fost negative, cei patru medici au ieşit din izolare, iar din 1 iunie s-au întors la muncă. "Unii colegi ne-au şi îmbrăţişat la revenire", povesteşte doctoriţa.

De atunci, lucrează ca toţi ceilalţi, străduindu-se să se protejeze cât mai bine, aşa încât să reducă la minimum riscul unei eventuale reinfectări. Şi asta nu doar la serviciu, ci oriunde. "Şi când merg la cumpărături, unde văd oameni care nu poartă mască sau o poartă sub nas sau la gât, încerc să mă protejez. Port mască şi păstrez distanţa faţă de cei din jur. Nu judec pe nimeni, dar nu ştiu ce o fi în capul celor care nu se protejează. Trebuie să recunoaştem că nu suntem un popor disciplinat şi nu respectăm obligaţiile ce însoţesc relaxarea", spune Claudia.

"Cred că infectarea poate fi evitată dacă am fi mai disciplinaţi. Din cei 42 de membri ai delegaţiei care a fost în Moldova, de exemplu, nu s-a infectat nici un militar. Poate pentru că ei au în sânge respectarea regulilor", crede doctoriţa. Un exemplu, de fapt, despre cum ar trebui să se poarte fiecare: responsabil în primul rând pentru sine, dacă de alţii le pasă mai puţin...

SCUMPI LA VORBĂ
Din "eroi", "torţionari"

Colegii doctoriţei Claudia Dascălu infectaţi cu Covid în Moldova au refuzat să vorbească despre experienţa lor de medici deveniţi pacienţi atât din cauza unor reacţii de care s-au lovit la întoarcerea acasă, cât şi a atmosferei de neîncredere pe care o parte a politicienilor au indus-o în societate faţă de breasla lor. "Unul dintre colegi a avut probleme cu vecinii de bloc după ce a revenit acasă. Parcă era un duşman care le aduce molima în case", spune dr. Hadrian Borcea (foto), şeful UPU-SMURD Bihor.

"Sunt uluită de felul în care, după ce la începutul pandemiei medicii erau numiţi "super-eroi" pentru că îşi riscau sănătatea şi vieţile pentru a îngriji bolnavii, acum mulţi neagă însăşi existenţa acestei boli", mărturiseşte dr. Dascălu, care are are aceeaşi impresie şi despre faptul că pe medici îi consideră "torţionari" chiar o instituţie a statului, iar unii cred că iau bani ca să declare că unele decese au fost provocate de coronavirus.

Pe 10 iunie, Avocatul Poporului a obligat spitalele din România să-i pună la dispoziţie documente privind tratarea bolnavilor Covid, invocând că aceştia nu pot părăsi spitalele când vor şi, ca atare, acestea sunt asimilate "centrelor de detenţie", în care trebuie prevenite "actele de tortură". În asemenea condiţii, deşi oricum sunt puţini, doctorii au fost obligaţi să-şi reducă timpul alocat tratării pacienţilor pentru a scana acte. "Aşa umilinţă nu am simţit niciodată de când fac profesia asta", spune unul dintre doctorii UPU-SMURD.