După ce a părăsit postul de primar al Oradiei, Ilie Bolojan a ajuns președinte. Președinte al Consiliului Județean Bihor. Nu au trecut decât patru ani și din nou e președinte. Al Senatului. Dacă zarurile cad cum trebuie, în câteva săptămâni ar putea ajunge președinte de țară. Interimar. Iar cum nimic nu-i mai stabil decât interimatul, s-ar putea să stea mai mult pe la Cotroceni.
Primul pas ar fi ca președintele Klaus Iohannis să-și dea demisia în februarie. Premise există, căci anul acesta este o zăpadă foarte bună pentru schi în Europa. Apoi, dacă-i promit că-l vor instala după demisie în Casa Împăratului și nu într-un apartament amărât din Drumul Taberei, n-ar fi exclus ca Iohannis să ia jet.
Mai departe, depinde doar de partide. Este evident pentru toți că, indiferent ce debitează Călin Georgescu, cota de votanți a acestuia este uriașă și stabilă. Să luăm numai producțiile din ultima săptămână:
Omul a zis că, dacă se vor întoarce toți românii în țară, vom fi împreună 30 de milioane de români. Dar suntem 30 de milioane numai dacă-i numărăm și pe dacii ascunși sub tunelurile din Bucegi.
Tot domnia sa susține că vor veni germanii să lucreze în România. Atunci să te ții: demonstrații ale nepalezilor în metroul din București, pe motiv că nemții le fură joburile de la Glovo! Vă puteți imagina ca un fost inginer șef de la Volkswagen să se dea jos de pe bicicletă, să scoată din rucsac o cutie și să ne ofere: „Bitte, pizza”?
Nici Nicușor Dan, nici Elena Lasconi și cu atât mai puțin Crin Antonescu nu vor putea stăvili valul „suveranist”. Nici măcar Curtea Constituțională, ci cel mult o comisie medicală de pe lângă Spitalul Bălăceanca.
E nevoie, așadar, de un om în care cât mai mulți români să aibă încredere.
Bolojan nu-și dorește postul de președinte, fiind un om de administrație. Numai că în viață nu faci doar ce vrei, drept dovadă că acum e în alianță cu PSD-ul.
La cum arată lucrurile în lumea de azi, cea mai grea fișă a unui post în România este cea de președinte al țării. La Guvern mai jonglăm cu inflația, îi mai mințim pe pensionari, dar în lume se reașează granițele, se schimbă polii de influență, se ascut arme, așa că avem nevoie de un om dedicat, nu de un pasionat de schi sau de un atârnător al nu știu căror servicii.
Dacă Bolojan ar merge la Cotroceni, chiar și interimar, ar face ca CSAT să lucreze în trei luni cât în două mandate, iar serviciile nu pot fi strunite decât de un căpos ca Ilie, capabil să desființeze bordelurile băieților deștepți.
Cât despre punctul lui slab, necunoașterea limbii engleze, cred că după ce l-a auzit pe Georgescu, care după o viață petrecută afară vorbește cu accent de Galoșpetreu, a căpătat mai multă încredere în capacitățile sale lingvistice...