Judecând după numele unor străzi, Oradea este un oraş proletar locuit de oameni cu ocupaţii preponderent agrare şi cu atitudini uşor rasiste. De mult depăşite, denumirile sunt păstrate, însă, din inerţie.
"Rebotezarea străzilor oraşului nu este o prioritate. Acum ne batem capul să terminăm, până în august anul viitor, proiectele prin PNRR, ca să nu pierdem bani europeni", spune primarul Florin Birta. Pe considerentul că e mai important ca un drum să fie circulat decât redenumit...
Istoria oraşului
Numele străzilor unei aşezări reprezintă însăşi istoria acestuia. Prin tradiţie, comunităţile îşi botează zonele cu specificul locului, indiferent că este vorba de personalităţi, date istorice, tradiţionale ori fraternităţi. Organism viu, nomenclatorul stradal se adaptează constant.
Iniţial parte a Regatului Ungariei, administrat de-a lungul timpului de diferite imperii şi integrat după 1918 în România Mare, Oradea a avut, inerent, denumiri specifice. Principala arteră pietonală a oraşului, de pildă, s-a numit în perioada stăpânii ungare Nagy utca (strada Mare), Fő utca (Principală) şi Rákóczi utca, pentru a deveni, după instalarea administraţiei româneşti, Regele Ferdinand, iar în timpul comunismului, Republicii.
S-au botezat doar străzile noi
Astăzi, o bună parte a străzilor au încă denumirile socialiste, căci pentru actuala administraţie numele nu sunt o prioritate. "Întâi să ne implementăm proiectele europene", spune primarul Florin Birta (foto).
În ultimele două decenii, nomenclatorul stradal s-a modificat doar la extinderea oraşului. "S-au dat nume doar străzilor noi", explică secretarul Consiliului Local Oradea, Eugenia Borbei.
Prin excepţie, strada Sucevei a fost rebotezată Evreilor Deportaţi în ianuarie 2021, pentru a marca locul ghetoului înfiinţat în zonă, în 1944, de autorităţile horthyste, care au deportat 27.000 de orădeni în lagăre de exterminare.
Anul trecut, Consiliul Local a rebotezat Piaţa Gojdu, situată în faţa catedralei ortodoxe, în Mihai Viteazul, fiindcă aici a fost mutată statuia voievodului. Denumirea va intra, însă, în vigoare abia din 2026, pentru a nu încurca procesul electoral consumat în primăvara acestui an.
"Rebotezările au fost tot timpul dificile. În schimbul voturilor, consilierii UDMR cereau denumiri maghiare, şi apăreau discuţii", povesteşte un fost jurist al Primăriei. Aşa că primarii au preferat să nu se lege la cap...
(foto arhivă, BIHOREANUL)
Păstrate din comunism
Oradea din hărţi e şi acum proletară. "Multe denumiri au fost păstrate din comunism", spune istoricul Cristian Culiciu (foto). Lista străzilor oraşului cuprinde nume ca Pionierilor, după fosta organizaţie de îndoctrinare a copiilor, ori Scânteia, care era oficiosul Partidului Comunist Român. Din aceeaşi perioadă datează numele teoreticianului marxist Constantin Dobrogeanu Gherea şi cel al agronomului bolşevic maghiar K. Nagy Sándor, fost membru al Comitetului Central al Partidului Socialist Maghiar.
La fel, Aluminei, Avântului, Înfrăţirii sau Sintezei sunt folosite şi acum ca nume de străzi, după întreprinderi comuniste care au dispărut şi în locul cărora au răsărit în ultimii ani dezvoltări imobiliare.
Oraşul e plin şi de denumiri ce amintesc de lupta de clasă, precum Atacului, Biruinţei, Elanului şi Prieteniei, sau de performanţele fanteziste ale economiei socialiste, ca Rachetei sau Satelitului.
Arabii din Cinka Panna
În plus, Oradea pare să ţină cu dinţii de originile rurale. Denumirile cu rezonanţă agro-zootehnică precum Agronomului, Ciobanului, Culegătorilor, Ţăranilor sau Plugarilor sunt dublate de cele evident câmpeneşti, ca Bumbacului, Floricelelor sau Inului.
"Multe denumiri simple, de flori, copaci sau păsări nu îşi mai au rostul. Oraşul are destule personalităţi care să merite omagiate", spune istoricul Fleisz Janos.
De altfel, multe nume vechi par astăzi ironice. "Strada Nouă, din centrul oraşului, cât se poate de veche, nu este decât traducerea din limba maghiară a vechii denumiri Új utca", explică un alt istoric orădean, Augustin Ţărău (foto).
Un alt exemplu discutabil este numele unei străzi din zona Căii Clujului. "Strada Arabilor a fost denumită aşa în mod cert peiorativ. Zona este locuită preponderent de romi care locuiau aici în colonia numită Cinka Panna, după o celebră ţigancă lăutăreasă din secolul XVIII", spune Ţărău.
LA MIȘTO. Nomenclatorul stradal nu menționează când și din ce motive a fost botezată cu numele Arabilor strada din fosta colonie de romi Cinca Panna. „Acolo a fost cartier țigănesc. E limpede că este o denumire peiorativă”, spune istoricul Augustin Țărău
Comuniştii şi Moscova
Ironice sau doar nepotrivite, denumirile străzilor sunt de o inerţie caracteristică. Cel mai bun exemplu este strada Moscovei din centrul oraşului, intitulată aşa în 1946, în cinstea prieteniei cu marele popor sovietic.
Denumirea li s-a părut exagerată până şi comuniştilor. "În vara anului 1987, cunoscutul scriitor şi scenarist Titus Popovici a discutat cu reprezentanţii Sfatului Popular Oradea, echivalentul Primăriei de astăzi, cu care era în relaţii de amiciţie, pentru schimbarea denumirii străzii Moscovei. Am participat la o parte din discuţii", povesteşte fostul prefect de Bihor din anii '90, Ionel Ungur (foto), care a ocupat în comunism şi funcţia de viceprimar.
Intraţi în anii '80 într-o etapă naţionalistă, comuniştii români şi-ar fi dorit o denumire autohtonă. "Autorităţile căzuseră de acord să atribuie numele de Moscovei unei alte străzi, mai puţin centrale, iar aceasta să fie rebotezată după un compozitor orădean", spune Ungur.
Totuşi, acest fapt nu s-a mai întâmplat. "Nu ştiu motivul. Eu am plecat din Primăria Oradea după 6 luni, apoi nu s-a mai auzit mare lucru despre asta", spune fostul prefect.
"Spălarea" de comunism
După căderea comunismului, în anii '90, Prefectura Bihor şi Consiliul Local Oradea au rebotezat, în etape succesive, circa 60 de străzi ce aveau denumiri socialiste. Spre exemplu, strada Breiner Béla, fost lider comunist orădean din perioada interbelică, a devenit Ady Endre, poet, iar strada dr. Petru Groza, conducătorul primului guvern pro-comunist impus de sovietici, a primit numele liderului mişcării naţionale româneşti din Transilvania, Iuliu Maniu.
Strada Leontin Sălăjan, fost şef al armatei în perioada Gheorghe Gheorghiu Dej, decedat subit în 1966 după o vizită la Moscova, a devenit Ion Antonescu, cu trimitere la mareşalul care a condus România în Cel de-Al Doilea Război Mondial, iar ulterior, la presiunea comunităţii evreieşti, care îl consideră pe Antonescu responsabil pentru Holocaustul din România, strada a ajuns Primăriei de azi.
Sursa foto: Sebi Tonț / Defoto (Facebook)
Moscova nu se clinteşte
De denumirea străzii Moscovei nu s-a atins, în schimb, nimeni. "În spaţiul public au apărut unele propuneri, dar, la protestele Ambasadei Ruse, nu s-au materializat", spune Augustin Ţărău.
În anii 2000 au fost propuse mai multe nume, inclusiv cel al lui Djohar Dudaev, primul preşedinte al Republicii Cecene, asasinat în 1996 de ruşi cu o lovitură de rachetă. Totul a rămas, însă, neoficial. "În Consiliul Local nu a ajuns nicio propunere pentru schimbarea denumirii străzii", spune fostul secretar Florian Dacin (foto).
Ca să nu existe certuri, istoricul Raluca Lazarovici Vereş a cerut public anul acesta ca strada Moscovei să devină Filarmonicii, instituţie care funcţionează aici. "Orădenii merg la spectacolele de la Filarmonică şi se bucură de muzică de calitate, care ridică standardul cultural al oraşului", a argumentat Lazarovici Vereş într-un articol de opinie publicat de BIHOREANUL.
Propunerea nu a trecut de faza de intenţie. Moscova nu crede în floricele şi lacrimi, iar Primăria Oradea are, cum se vede, alte priorităţi...
RĂMÂNE CUM AM STABILIT!
"Nu am primit propuneri"
Schimbarea denumirii unei străzi implică o procedură laborioasă. Ordonanţa de Guvern nr. 63/2002, completată ulterior prin alte normative, prevede că propunerea de modificare a denumirii poate fi făcută de primar, de consilierii locali, cetăţeni sau ONG-uri.
Primăria întocmeşte un proiect de Hotărâre, însoţit de o notă de fundamentare, care se supune consultării publice şi se transmite Comisiei judeţene de atribuire de denumiri, constituită prin ordin de prefect. Odată aprobată, noua denumire este adoptată prin HCL, publicată în Monitorul Oficial Local şi adusă la cunoştinţa populaţiei, serviciilor de urgenţă şi poştale.
"Cu excepţia străzii Evreilor Deportaţi şi a Pieţei Mihai Viteazul, în ultimii 10 ani Comisia de atribuiri de denumiri nu a primit alte propuneri de schimbare a denumirilor unor străzi", spune directorul Cancelariei Prefectului, Ligia Oala.
Există şi pentru asta o explicaţie: costurile pentru înlocuirea documentelor de identitate ale locuitorilor de pe strada a cărei denumire se schimbă trebuie suportate integral de bugetul local. Iar Primăria se fereşte de astfel de cheltuieli...