Proiectul a fost închis, sistemul pus în funcţiune, iar de luna trecută Oradea are singura staţie de reinjectare a apei geotermale din România, realizată cu fonduri nerambursabile.
Din cele circa 3,9 milioane euro alocate proiectului de încălzire a zonei Universităţii pe bază de apă geotermală, 70% s-au cheltuit cu amenajarea în cartierul Ceyrat a unei staţii de repompare în sol a apei uzate. Investiţia pare surprinzătoare, de vreme ce specialiştii susţin că zăcământul de sub oraş este inepuizabil şi, ca atare, reinjectarea ar fi inutilă...
Un proiect de milioane
Sistemul a fost pus în funcţiune pe 21 martie. "Începând de săptămâna aceasta, Liceul Sportiv şi circa 60 de case de pe străzile Sucevei, Mihail Kogălniceanu şi Rimanoczy Kalman se încălzesc cu apă geotermală", a anunţat cu prilejul inaugurării managerul de proiect Daniel Ţigan.
Planul, în valoare de 17,6 milioane lei, echivalentul a 3,9 milioane euro, finanţat prin programul RONDINE de către Guvernele Norvegiei, Islandei şi Liechtestein, vizează valorificarea potenţialului resursei geotermale a oraşului. Apa extrasă la o temperatură de 85 grade Celsius cu ajutorul unei pompe amplasate în incinta Universităţii e transportată pe o conductă de 1,4 kilometri până în Punctul Termic 902 de la Liceul Sportiv, complet modernizat pentru a funcţiona pe apă geotermală, pe agentul termic obţinut de Termoficare din gaz, precum şi pe un mixt al celor două resurse.
"Reinjectarea este un mit!"
Apa geotermală încălzeşte lichidul destinat caloriferelor în schimbătoare de căldură şi are circuit închis, neputând fi folosită la spălat sau în alte scopuri, tocmai pentru a putea fi reinjectată în sol. Odată "stors" de căldură, lichidul ajuns la o temperatură de 50 grade este trimis cale de 2,4 kilometri, până la staţia de pompare din cartierul Ceyrat, unde e reinjectat în sol la 2,9 kilometri adâncime, la baza zăcământului, cu scopul de a evita epuizarea lui.
Sonda de reinjecţie a apei uzate termic a costat 2,8 milioane euro şi reprezintă circa 70% din valoarea totală a proiectului, fiind deocamdată unul dintre cele mai scumpe "mofturi" pe care şi le-a permis municipalitatea. "Reinjectarea este un mit", a spus inclusiv Arni Gunnarsson (foto), unul dintre specialiştii islandezi implicaţi în proiect.
"Dacă n-ar ploua 20.000 de ani..."
Fiecare zăcământ e unic, aşa că soluţiile universale sunt pe cât de costisitoare pe atât de inutile. Pentru cei care nu ştiu, zăcământul de sub Oradea este cel mai stabil din România. "Oricine spune că zăcământul se va epuiza nu ştie ce vorbeşte. Nu suntem deloc în pericol", a declarat BIHOREANULUI profesorul universitar Marcel Roşca (foto), specializat în geotermalism.
El consideră că reinjectarea nu e imperios necesară, cel puţin în această fază. Explicaţia este simplă: zăcământul se realimentează natural cu un debit de 300 litri pe secundă. "Zona de acumulare este în depresiunea Vadu Crişului - Borod, unde apa din zăcământ provine din ploi de acum 20.000 de ani. Dacă în următorii 20.000 de ani nu o să mai plouă deloc, va scădea treptat debitul de realimentare şi resursa se va epuiza. Dar îmi pare puţin probabil", spune profesorul.
Deşi comunică cu zăcământul de sub Băile 1 Mai şi Băile Felix, epuizat din cauza exploatării sălbatice şi a lipsei reinjectării, cel de sub oraş este independent de acesta. Tocmai acesta a fost motivul pentru care din cei 300 litri pe secundă care alimentează rezervorul de sub oraş, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a lăsat 90 litri pe secundă la dispoziţia Transgex pentru încălzire, iar 210 litri pe secundă a alocat celor două staţiuni, pentru exploatare balneară. Atât doar că, deşi deţine 14 sonde, Transgex nu extrage nici jumătate din cantitatea permisă! "Există încă un potenţial semnificativ de creştere a utilizării apei geotermale. Rău nu face, ce-i drept, dar reinjecţia nu este încă obligatorie", spune Roşca.
Potrivit licenţei ANRM, Transgex e obligată să reinjecteze în sol doar cantitatea extrasă peste pragul de 90 litri pe secundă. Şi, deşi nu l-a atins, iată că de această sarcină s-a grăbit să se achite Primăria...
În locul Transgex
Chestionaţi asupra motivelor pentru care oraşul şi-a asumat construirea, fie şi din fonduri nerambursabile, a unei staţii de reinjecţie, reprezentanţii municipalităţii spun că au făcut-o din responsabilitate, în vederea unei exploatări durabile. "Zăcământul de sub oraş nu poate fi folosit decât de noi, aşa că avem tot interesul să îl protejăm", spune managerul de proiect Daniel Ţigan (foto). În plus, oraşul trebuia oricum să scape de apa uzată termic. "Dacă deversam apa în canalizare plăteam taxe la Compania de Apă, dacă o aruncam pe Peţa datoram bani Apelor Române".
Ţigan afirmă că municipalitatea a fost nevoită să dezvolte proiectul pentru că firmele private nu erau eligibile la atragerea de fonduri RONDINE. "În primul rând, ne ajutăm pe noi. Dacă are şi Transgex un beneficiu de aici, nu e nicio problemă. Important este să avem o sursă de energie ieftină".
Dacă preţul unei gigacalorii obţinute din arderea gazului este de circa 168 lei, cea scoasă din apă geotermală costă doar 86 lei. În prezent, aportul energiei geotermale în coşul mare al gigacalorei plătite de orădeni este de doar 5%, ceea ce înseamnă o reducere a preţului cu nici 3 lei/Gcal. Dar ar putea creşte...
Bătălia pentru geotermalism
Viceprimarul Mircea Mălan (foto), unul dintre iniţiatorii proiectului, recunoaşte însă în premieră că, deşi inutilă în prezent, staţia de reinjecţie face parte dintr-un plan confidenţial cu bătaie lungă. "Vrem să creştem cantitatea extrasă, pentru ca 20% din energia necesară oraşului să vină din geotermal. Astfel, când am atinge limita de 90 litri pe secundă, am avea deja partea de reinjectare asigurată".
În plus, forajul din cartierul Ceyrat este unul versatil. "Peste 5 ani, după finalizarea proiectului, poate îl folosim la exploatare în loc de reinjecţie", spune edilul. Altfel spus, se inversează sensul pompării, dinspre subteran către suprafaţă. De altfel, în parteneriat cu Transgex şi cu finanţatorii nordici, municipalitatea derulează încă un proiect de 300.000 euro ce vizează reevaluarea zăcământului, documentul urmând să stea la baza strategiei de valorificare a resursei geotermale.
Ulterior, va avea de ales între a concura Transgex, a cărei licenţă de exploatare a puţurilor expiră în 2019, şi a întări parteneriatul cu firma, pentru a profita de experienţa acesteia. Soluţia va depinde doar de modul în care părţile vor reuşi să armonizeze interesele economice ale operatorului privat cu cele sociale ale municipalităţii. Pentru că, indiferent de poziţie, niciuna din părţi n-a inventat apa caldă...
LA 87 DE GRADE
Căldura de sub oraş
Zăcământul geotermal de sub Oradea a fost descoperit la mijlocul anilor ’60 şi cercetat în următoarele două decenii prin 12 sonde amplasate în tot oraşul. Potrivit studiilor, zăcământul ocupă o suprafaţă de circa 110 kilometri pătraţi. Situată la o adâncime de circa 2,5 kilometri, punga de apă geotemală e alimentată natural din bazinul Aleşd - Borod şi este conectată hidrodinamic la resursa similară din Băile Felix şi Băile 1 Mai.
Vârsta apei este undeva la 18.000 - 20.000 de ani. Extragerea a peste 57 milioane de metri cubi de apă în ultimii 25 de ani nu pare să fi afectat presiunea din zăcământ. Temperatura apei la suprafaţă variază între 70 grade în Velenţa şi 105 în Ioşia. Temperatura medie a celor 12 pompe este de circa 87 grade în erupţie liberă şi 90 când e extrasă forţat.
În Oradea există 14 foraje pentru care Transgex are licenţă valabilă până în 2019. Operatorul privat are dreptul la prelungirea licenţei cu încă 5 ani în baza unui contract de închiriere încheiat cu proprietarul terenului, adică municipalitatea, aşa că ambele părţi par obligate să colaboreze, măcar pe termen mediu, pentru a exploata zăcământul...