Crud destin a avut şi CET-ul nostru... La Revoluţie, era o damă deja trecută, dar încă în putere. Au venit însă şmecherii transpartinici şi au scos-o la produs pe Borşului, fără să se îngrijească să-i mai facă un lifting, să o mai upgradeze, să-i mai tragă o spoială. Când băieţii deştepţi de la gaze erau mai strâmtoraţi se rugau pe la Primărie ca CET-ul să ardă gazul. Când importatorii de cărbune intrau în jenă financiară, Centrala o lua pe lignit.
Interesant e şi cum a apărut ideea mutării pe gaz. Nişte specialişti italieni au venit să-şi vândă produsul şi abia apoi a fost făcută strategia energetică a oraşului, de către un colectiv format dintr-un popă şi un jurist. Se pare că până la urmă strategia a funcţionat, iar fraţii noştri de gintă latină vor câştiga megalicitaţia.
Pe lângă centrala care puşcă, au început să cedeze şi reţelele de transport. Acum nu construcţia unei centrale noi este urgenţa maximă, ci înlocuirea ţevilor care se sparg ca macaroanele. La o iarnă aşa de blândă, cum a fost aceasta, cedau conductele în trei-patru locuri deodată, încât n-a lipsit mult să-i vedem pe angajaţii de la Termoficare cărând cu cisternele apă fiartă prin cartiere.
Colac peste numita pupăză, acum se mai vehiculează şi o amendă de 33 milioane de euro pe motiv de neregularităţi la achiziţia certificatelor verzi. Dacă ar exista un Dumnezeu al CET-urilor, banii ăştia ar trebui plătiţi deopotrivă de cei care nu şi-au făcut treaba cum se cuvine şi de proxeneţii care au spoliat societatea. Numai că bătrânul nostru CET e ateu şi, în loc să-l lăsăm în plata Domnului, tot noi, orădenii, o să achităm factura.