Cetatea a intrat târziu în mentalul colectiv al orădenilor. Şi nici nu-i de mirare, căci a folosit ca unitate militară şi, conform secretomaniei comuniste, nimeni nu se putea apropia de obiectiv.
Doar Şanţul Cetăţii se mai anima de două ori pe an, de 1 Mai şi 23 August, când orădenii ieşeau la iarbă verde în fum de mititei şi muzică de higheghe. Despre fonduri pentru renovare nici nu putea fi vorba, ba dimpotrivă, arhitecţii au fost siliţi să găsească metode de ascundere a unui monument care nu corespundea cu doctrina naţionalistă a lui Ceauşescu.
Munca celor din Primărie, a constructorilor şi banii Uniunii Europene încep să dea roade. Până la finele anului se termină prima fază de reabilitare. În urma săpăturilor s-au făcut descoperiri uluitoare, inclusiv urmele unei biserici datând de prin secolul X, ceea ce ar putea îmbătrâni actul de naştere a urbei cu cel puţin 200 de ani!
În curtea interioară se scoate la iveală o catedrală de peste 90 metri lungime şi la fiecare pas te loveşti de vestigii importante, astfel că munca arheologilor va continua mult timp după ce obiectivul va reintra în circuitul public. A venit vremea ca din nou Cetatea să fie asediată, dar de data asta nu de turci sau de austrieci, ci de cohorte de turişti.
De pe acum se lucrează la noi proiecte prin care să fie atrase fonduri pentru refacerea zidurilor exterioare. Un muzeu al Cetăţii, vestigiile catedralei gotice, locul primului Meridian Zero - toate acestea, combinate cu un management inteligent, ar putea constitui asul din mânecă al turismului orădean.
Citiţi pe această temă articolul Cetatea (în)vie: Fortăreaţa orădeană va fi pusă în circuit cu muzee, o galerie de artă, un teatru de vară, restaurante şi cafenele