Gheorghe Havaşi a bătut vreme de 7 ani la porţile justiţiei bihorene, cerând tragerea la răspundere a medicilor care, pe 28 noiembrie 2005, i-au lăsat soţia să moară pe patul de spital.  Plângerea bărbatului a fost îngropată de procurori în două rânduri.

Asta poate şi pentru că unul din "suspecţi" este o personalitate în oraş: Adrian Maghiar, fiul fostului rector al Universităţii Oradea, Teodor Maghiar, fost decan, iar acum şef de catedră la Facultatea de Medicină şi Farmacie, plus patron al nu mai puţin celebrului Spital Pelican. Havasi s-a încăpăţânat, totuşi, să-şi caute dreptatea, iar o judecătoare mai atentă la probe decât la numele din dosar l-a ascultat. Şi a decis, peste voia procurorilor, să-i pună pe medici sub acuzare...

De la simpozion, la morgă

Pe 26 noiembrie 2005, Daniela Havaşi, funcţionară la o bancă orădeană, se afla la un simpozion în Sinaia când i s-a făcut rău. Avea dureri de stomac cumplite, iar şefa ei a trimis-o acasă cu o maşină a băncii. La Oradea, Daniela a fost dusă direct la Spitalul Judeţean, unde a fost internată la secţia Chirurgie I, în grija doctorului Adrian Maghiar. Diagnosticul iniţial a fost enterocolită, însă după analize a fost schimbat cu reacţie pancreatică. Dar şi acesta s-a dovedit la fel de eronat. Căci, în zorii zilei de 29 noiembrie, Daniela Havaşi a murit, sub ochii soţului şi ai celor care trebuiau să-i salveze viaţa.

02 Gheorghe Havasi.jpgGheorghe Havaşi (foto) nu a putut accepta moartea soţiei sale ca pe un dat ceresc. A cerut să vadă actele medicale, iar când conducerea spitalului l-a refuzat a depus o plângere penală împotriva doctorilor care au avut-o în grijă pe Daniela, şi care, în opinia lui, erau vinovaţi pentru ce s-a întâmplat: Adrian Maghiar, medicul curant, pe atunci şeful Secţiei Chirurgie 1, şi asistentul universitar Victor Lazăr, chirurgul care a fost de gardă în noaptea în care femeia a murit.

Nu-s greşeli, dar sunt de vină

Parchetul Oradea a început o anchetă, solicitând un raport medico-legal care să stabilească afecţiunea care a provocat decesul Danielei Havaşi, iar răspunsul a confirmat suspiciunile bărbatului rămas văduv. Medicii legişti au arătat că femeia nu avusese nici enterocolită, nici reacţie pancreatică, ci o ocluzie intestinală, adică popular spus o încurcătură de maţe care putea fi rezolvată dacă medicii ar fi operat-o. Ceea ce, însă, nu s-a întâmplat.

Cu toate acestea, legiştii au stabilit că decesul nu a survenit în urma vreunei culpe medicale, concluzie menţinută şi de expertiza medico-legală efectuată în decembrie 2006 de  Institutul de Medicină Legală (IML) Timişoara. Mai precauţi, legiştii timişoreni au recomandat, însă, reanalizarea şi avizarea cazului de către Comisia Superioară Medico-Legală a INML Bucureşti.

Verdictul dat pe 18 mai 2007 în Capitală a fost în defavoarea celor doi medici orădeni, deoarece a stabilit că "un diagnostic stabilit la timp, urmat de terapia chirurgicală în consecinţă, ar fi oferit pacientei şanse reale de supravieţuire". Iar diagnosticul corect s-ar fi putut da dacă s-ar fi făcut o laparotomie exploratorie, adică o intervenţie chirurgicală.

"Precizări" cât o trânteală

Totuşi, în ciuda concluziilor Comisiei Superioare a INML Bucureşti, care indicau o culpă medicală, în aprilie 2008 procurorii orădeni au clasat dosarul, dispunând neînceperea urmăririi penale împotriva lui Maghiar şi Lazăr. Nemulţumit, Gheorghe Havaşi a făcut plângere împotriva soluţiei la prim-procurorul Parchetului Oradea şi apoi, când i-a fost respinsă, la Judecătoria Oradea. Judecătorii au dispus atunci începerea urmăririi penale împotriva medicilor şi dosarul s-a întors la Parchet, unde ancheta s-a mai prelungit alţi 3 ani. În acest timp, avocaţii medicilor au solicitat nu mai puţin de patru precizări de la  Comisia Superioară Medico Legală din INML Bucureşti care, rând pe rând, au "diluat" concluzia dată iniţial în 2007, conform căreia Daniela a fost victima unei culpe medicale şi ar fi avut şanse de supravieţuire dacă ar fi fost operată.

Astfel, pe 17 septembrie 2009, legiştii INML au precizat că "şansele de supravieţuire nu erau garantate de intervenţie", pe 22 aprilie 2010 au spus că intervenţia "se impune doar atunci când sunt epuizate toate celelalte forme de diagnostic", pe 8 iulie 2010 au susţinut că "tabloul clinic şi de laborator nu a fost tipic pentru un abdomen care să justifice o intervenţie", pentru ca pe 17 februarie 2011 să arate că nu exista siguranţa că operaţia ar fi ajutat la ceva, deoarece putea oferi "doar şanse pentru stabilirea diagnosticului şi a unei conduite optime".

O nouă clasare

Urmarea? După atâtea "îndulciri" ale concluziei iniţiale, pe 17 august 2011, invocând precizările INML Bucureşti şi fără să mai pomenească nimic de expertiza originală, Parchetul Oradea a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi chirurgi. Potrivit rezoluţiei procurorilor, de vină pentru moartea pacientei a fost... ea însăşi. Căci, după cum se arată în document, femeia avea mai multe boli cronice, fusese operată cu un an înainte pentru a i se extirpa apendicele şi un chist ovarian, fapt ce a dus la "o evoluţie atipică" a crizei intestinale, astfel că nu a putut fi diagnosticată corect.

În plus, arăta procurorul, Daniela Havaşi "a refuzat să fie asistată medical pe parcursul călătoriei de la Sinaia spre Oradea, şi nici nu s-a lăsat consultată la Unitatea de Primire a Urgenţelor, cerând să fie transportată imediat pe secţia de Chirurgie". Aspecte care, pretindea anchetatorul, au întârziat un tratament prompt şi i-au agravat afecţiunea.

Din nou în anchetă

Gheorghe Havaşi s-a încăpăţânat, totuşi, să-şi caute dreptatea. A făcut o nouă plângere împotriva soluţiei de SUP la prim-procurorul Parchetului Oradea, Gheorghe Vidican, iar când acesta a respins-o, în octombrie 2011, s-a adresat Judecătoriei. Şi, la fel ca în 2008, instanţa i-a dat dreptate.

Pe 7 februarie anul acesta, judecătoarea Ileana Anastasiu - originară din Târgu Jiu şi, poate de aceea, netimorată în faţa sonorităţii numelor din dosar - a admis plângerea sa şi a dispus redeschiderea dosarului şi reţinerea spre judecare. Altfel spus, ancheta nu va fi continuată de procurori, ci prin cercetare judecătorească, de către instanţă.

Argumentele magistratului constituie un adevărat rechizitoriu nu doar la adresa medicilor, ci şi a procurorilor care, în opinia judecătoarei, i-au scos nevinovaţi pe chirurgi în ciuda probelor care le dovedeşte vinovăţia. "Există probe suficiente care conturează situaţia de fapt şi vinovăţia învinuiţilor", se arată în încheierea prin care judecătoarea a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva chirurgilor Adrian Maghiar şi Victor Lazăr, sub acuzaţia de ucidere din culpă, şi începerea cercetării judecătoreşti.  

Ignoranţă!

Potrivit magistratului, expertizele medico-legale arată că moartea Danielei Havaşi s-a produs din culpa medicilor, "în cauză fiind vorba de o privare de şansă prin ignoranţă, combinată cu neglijenţă". Judecătoarea susţine că principala neglijenţă a medicilor a fost aceea că "investigaţiile medicale nu s-au repetat, nu s-au luat în calcul şi alte metode de diagnostic în urma degradării stării pacientei aflate sub tratament, astfel încât dacă s-ar fi epuizat toate examenele paraclinice impuse de situaţie s-ar fi putut efectua şi laparotomia exploratorie pentru a stabili diagnosticul corect al pacientei".

În opinia magistratului, "faptul că defuncta prezenta afecţiuni anterioare nu înlătură vinovăţia medicilor care nu au depus toate diligenţele pentru a stabili diagnosticul corect şi pentru a aplica un tratament corespunzător".

"Nu sunt vinovat"

Adrian Maghiar o contrazice, însă, pe judecătoare. Medicul a declarat pentru BIHOREANUL că este nemulţumit de acuzaţia adusă, considerând-o "foarte gravă", însă e convins că în final va fi achitat. "Regret profund decesul pacientei, dar nu mă consider vinovat şi nici nu sunt, pentru că niciuna din investigaţiile efectuate nu indica o ocluzie intestinală", explică Maghiar, care susţine că acest caz e unul din cele rare, de pacienţi cu reacţii atipice.

"Bolnava nu avea simptome care să fi impus o intervenţie chirurgicală. Nu pot tăia pe cineva dacă nu e nevoie. În plus, a fost văzută nu doar de mine, ci şi de echipele de gardă, i s-a făcut radiografie, ecografie. Dar oamenii trebuie să înţeleagă că în chirurgie se mai întâmplă să fie şi decese. Asta e. Au şi medicii limitele lor...", explică Maghiar.

Şi totuşi, cum observa şi judecătoarea Anastasiu, datoria unui medic e să lupte până la capăt şi folosind toate posibilităţile ca să-şi salveze pacienţii. Asta pentru că a fi medic înseamnă mai mult decât a fi posesor de diplome universitare şi titluri ştiinţifice...


PREMIERĂ
Prima condamnare pentru malpraxis

În noiembrie anul trecut, Curtea de Apel Oradea a dat verdict final în primul caz de malpraxis judecat în Bihor, împotriva a doi medici de la Spitalul Municipal Beiuş, anestezistul Vladimir Topală, şeful Secţiei Terapie Intensivă, şi ginecologul Radu Scridon, şeful Secţiei de Obstetrică-Ginecologie.

Cei doi fuseseră trimişi în judecată în 2008 de către procurorii beiuşeni după ce, în 2006, Marcela Gruie, o tânără de 28 ani, le-a murit pe masa de operaţie, în timpul unei intervenţii de cezariană. Acuzaţi de ucidere din culpă, ambii medici au fost condamnaţi la închisoare cu suspendare şi la plata unor despăgubiri de aproape 150.000 de euro familiei victimei.