S-au scos la licitație parcările de domiciliu din anumite cartiere, pentru cei care până acum nu aveau abonamente anuale. Surprinzător sau nu, s-a ajuns ca pentru un loc să se ofere peste 3.000 de lei pe an.
La prețurile acestea, ar trebui ca licitația să aibă loc după tipicul de la Sotheby's, unde se scot la mezat opere de artă. Parcă văd cum un slujbaș al Primăriei ar prezenta locul licitat: „Priviți această minunată parcare, clădită după stilul comunist dărăpănat. Bordurile ciobite dau un aer antic, iar coloritul alb arată că este într-o zonă mărginașă, căci el se schimbă în roșu pe măsură ce ne apropiem de centrul urbei...”.
Oamenii își iubesc foarte tare locul de parcare și preferă să investească sume consistente ca să aibă așa ceva, de-o să ajungem ca jumătate din parcul de mașini să fie mai ieftin decât parcările propriu-zise. Gospodarul se va lăuda în fața oaspeților nu cu mobila stil din living, ci cu minunăția de loc din fața blocului. Și nu m-ar mira ca un orădean care-și surprinde nevasta cu un amant în pat să-l certe nu pentru că i-a necinstit casa, ci pentru că i-a ocupat parcarea.
Oricum, licitația are și părți bune. În primul rând, s-a descoperit că 3.000 de orădeni beneficiază de parcări, dar nu dădeau o lețcaie Primăriei, pentru că s-au înțeles omenește cu vecinii și pentru că au locuri destule. Or, asta - să nu fii taxat - este un afront adus memoriei fostului primar Ilie Bolojan!
În al doilea rând, Primăria poate vedea acum cu adevărat unde sunt zonele în care lipsa de locuri este foarte mare, ca să știe de unde să înceapă construirea parcărilor de cartier.