Nu insist asupra amănuntelor, le găsiţi în acest număr al BIHOREANULUI. Cert este că, din nou, Bolojan îşi testează şi sieşi capacitatea de organizare, şi orădenilor pe aceea de civilizare.
Până ca ideea cu care primarul s-a întors recent din Germania să fie pusă în practică, este de apreciat însă chiar şi faptul că deja un membru PDL al Consiliului Local a salutat-o deschis. Ce-i drept, susţinând că Bolojan nu face decât să aplice o idee gândită de Petru Filip, de parcă fostul primar n-ar fi avut destule mandate ca s-o transpună el însuşi în realitate. Dar, totuşi, atitudinea consilierului respectiv este un progres real, dacă ne gândim că un coleg de-al lui, ca Dorin Corcheş, ar fi insinuat că primarul ar putea avea pe la Vadu Crişului o fabrică de tomberoane sau că altă colegă, Marilena Crişan, şefa Spitalului Municipal, ar fi bârfit, aşa cum a mai şi făcut-o şi înainte, că - de fapt - primarul a pus ideea asta pe tapet numai ca să abată atenţia de la adevăratul scop al vizitei în Germania, care ar fi fost acela de a-şi trata psihicul acolo, departe de ochii orădenilor. Doar nu degeaba aceeaşi doamnă colportează de multă vreme zvonul că primarul ar fi dus cu capul...
Dincolo de răutăţi, propunerea lui Bolojan nu-i originală, ci una cât se poate de normală. Şi, tocmai fiindcă nimeni nu vrea primari care să redescopere băţul de chibrit, orice încercare de a copia un model verificat, în cazul de faţă nemţesc, este binevenită când e vorba de curăţenia oraşului.
Poate că pare un fleac, poate că un primar nu rămâne în istorie pentru ordinea făcută în salubrizare, poate că gloria se capătă numai prin tot felul de ctitorii costisitoare, dar curăţenia oraşului este tot atât de importantă precum sănătatea trupului. Niciun oraş nu se poate dezvolta în mizerie, la fel cum o minte sănătoasă nu poate funcţiona într-un corp năpădit de boli.
Mai departe, rămâne de văzut, cum spuneam, felul în care proiectul-pilot anunţat deocamdată doar pentru cartierul Nufărul va fi pus în aplicare şi cel în care orădenii vor răspunde sau nu. Dacă, puşchea-mi pe limbă!, încă mult timp vom arunca gunoiul tot "pe lângă", aproape îmi vine să cred că ne merităm mizeria. Numai că, atunci, să nu ne mai plângem de ea.