La doar o săptămână după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o lovitură dură înseși ideii de justiție, hotărând că o decizie a Curții Constituționale privind prescripția răspunderii penale trebuie aplicată retroactiv, cu prețul îngropării a peste 500 de dosare de corupție soldate cu prejudicii cumulate de peste 1,2 miliarde euro, magistrații români și-au regăsit apetitul pentru „integritatea” și „stabilitatea” propriului lor sistem.
Pentru că guvernanții au anunțat (fără să facă, deocamdată, absolut nimic în acest sens) că până la finele anului trebuie reformate pensiile speciale, conform angajamentelor din PNRR, sute de judecători și grefieri au protestat împotriva unei asemenea perspective, iar unii s-au și grăbit să-și depună dosarele de pensionare, ca nu cumva să fie „condamnați” - dacă printr-o minune politicienii s-ar și ține de cuvânt - la pensii sub cele de acum, oricum peste propriile salarii și nesimțit de mari comparabile cu ale „nespecialilor” - 19.221 pensia medie a magistraților, față de 1.931 lei media națională.
Juzii noștri cred că mai bine e să piardă România miliardele din PNRR decât ei milioane din propriile pensii, așa că au amenințat, ca de obicei, cu blocarea activității instanțelor. Grefierii au și transmis, cu tupeu, că Guvernul „să acorde mai întâi prioritate creșterii speranței de viață decât recomandărilor pentru PNRR”, căci „speranța de viață sănătoasă” este în România de 59 ani, iar ei ies la pensie „abia” la 60. Desigur, fără să compare și cât de sănătoasă viață duce până la pensie, dacă o apucă, un nespecial nevoit să se descurce dintr-un salariu care nu prea depășește 700 de euro, cam minimumul pe care îl poate lua un magistrat debutant.
În toiul unor astfel de „dezbateri” și aparent fără nicio legătură cu ele, întâmplarea a făcut ca săptămâna trecută BIHOREANUL să adreseze unui judecător orădean, Ovidiu Galea, o întrebare privind propria-i conduită profesională. Surprinzător sau poate nu, acesta a cerut ca întrebarea, deși îl vizează personal, să fie redirecționată biroului de presă, și a amenințat cu legislația GDPR, avertizând că simpla „prelucrare” a numelui său ar încălca reglementările privind protecția datelor personale. A subliniat că nu își dă acordul pentru nicio „procesare” care ar permite identificarea sa și a pretins, absurd, că informația ce i se ceruse „nu are legătură cu îndeplinirea vreunei sarcini publice și nu justifică/atestă existența unui interes legitim”. Totul, ignorând că prevederile GDPR invocate nu sunt aplicabile „prelucrării datelor” în scopuri jurnalistice.
Mulți ar putea considera că o asemenea poziție este neprofesionistă, de vreme ce denotă o aparentă sau superficială cunoaștere a legislației. Personal, tind să cred mai degrabă că nu profesionalismul i-ar lipsi domnului judecător, ci taman buna-credință. În rest, e și domnia sa, ca mai toți magistrații noștri: convins că-i tabu, cam ca vacile din India. Le mai lipsește, Doamne ferește, doar să presteze - ca să nu fie identificați - cu cagule și întuneric, precum o fac cei cu care nu de puține ori fraternizează.