Săptămâna trecută s-a făcut anul de la apariţia Digi 24 Oradea, al cărei obiectiv declarat a fost să impună un nou standard de calitate, atât la nivelul conţinutului, cât şi al calităţii tehnice a transmisiunilor. Profesionalismul şi echidistanţa sunt nu doar sloganurile postului, ci şi atributele uneia dintre emisiunile cele mai reprezentative, "Vocile Bihorului", realizată de Octavian Haragoş, un veteran al talk-show-urilor găzduite în ultimii nouă ani de televiziunile locale.
Îmboldit de BIHOREANUL să dezvăluie câteva din secretele postului, Haragoş, concomitent asistent universitar la Jurnalism, vorbeşte şi despre modul în care presa se raportează la societatea care o "consumă", dar şi despre subiecţii care îi formează "materia primă".
- Prin ce se deosebeşte Digi 24 faţă de celelalte posturi locale?
- În primul rând trebuie evidenţiate diferenţele de calitate tehnică şi de rigurozitate în realizarea ştirilor şi a emisiunilor. Noi funcţionăm după canoane specifice unei televiziuni naţionale, iar de asta îţi dai seama de la început, datorită modului în care sunt montate imaginile, modului în care sunt editate şi prezentate ştirile. Conţinutul contează şi el foarte mult, pentru că şi aici avem rigori. De pildă documentarea, pe care noi o vrem făcută ca la manual. Nu foarte multe televiziuni din România se pot mândri că realizează un jurnalism ca la carte.
- În ce măsură echidistanţa Digi are de-a face cu potenţa financiară a proprietarului Zoltan Teszari?
- Nu cred că imparţialitatea unei instituţii media e legată de puterea financiară a patronului. Ca dovadă, există mulţi proprietari potenţi cu televiziuni ce nu sunt echidistante. În cazul nostru imparţialitatea vine din principiile de la care nu vrem să ne abatem şi de la conştiinţa că ceea ce facem nu facem pentru noi, ci pentru cetăţean.
- Sunteţi de un an pe piaţă şi deja sunteţi şi voi catalogaţi de unii "slugile administraţiei Bolojan". Bine aţi venit în club! De ce această percepţie?
- Ea vine dintr-o informare precară, din răutate, dintr-o invidie care nu e bine controlată. Câte un pic din fiecare. Dar să nu exagerăm, căci nu toţi ne privesc aşa. Vreau să dau un exemplu, cel cu scandalul refacerii Pieţei Unirii. La emisiunea mea am făcut un laitmotiv din acest subiect şi am insistat atât de mult încât numeroase decizii au fost luate în urma unor dezbateri găzduite de mine. Chiar mi se spunea, la un moment dat, că a doua zi după una din emisiunile mele s-au întrunit toţi arhitecţii din Oradea ca să analizeze problema. Altfel spus, emisiunea mea, departe de a fi pusă în serviciul administraţiei, a fost foarte critică. Şi pot da şi alte exemple.
Consecvenţi principiilor
- Cât de adevărat e că o ştire "negativă", scandaloasă, revoltătoare, va capta atenţia mai mult decât una despre ceva pozitiv, optimist, pilduitor?
- E adevărat, dar asta nu se întâmplă doar la noi. Cred, totuşi, că o ştire pozitivă, dacă este "îmbrăcată" potrivit şi, cum spuneai tu, dacă e pilduitoare, poate să aibă priză la public. Asta cu atât mai mult cu cât asistăm - contrar a ceea ce pare la prima vedere - la o evoluţie şi la o maturizare a publicului. Eu sunt convins că publicul are nevoie şi de ştiri pozitive, de modele care l-ar putea ajuta să progreseze.
- Ce ţi-e mai uşor: să critici un demnitar sau un funcţionar când o dă în bară, sau să-l lauzi când face ceva bun?
- E mult mai greu când dai cu barda. Când lauzi nu-ţi cere nimeni probe.
- Ce simţi când publicul cere "sânge", când vrea să ataci un politician care ia o decizie neplăcută, dar tu ai convingerea că aceasta a fost ori se va dovedi corectă? Satisfaci dorinţa telespectatorului care îţi asigură ratingul sau înoţi contra curentului cu convingerea că, mai devreme ori mai târziu, el se va deştepta?
- Nicidecum nu voi da satisfacţie publicului dacă sunt convins că acţiunea unui politician are ca scop binele public. Mi-e şi la îndemnână să fac acest lucru, pentru că noi nu trăim din audienţă, nu trăim din publicitate, motiv pentru care nici nu ne interesează câţi se uită la noi. Suntem consecvenţi doar principiilor noastre şi atât.
- Cum primeşti reacţiile de la telespectatori? Se întâmplă să te oprească pe stradă ca să te felicite sau ca să te apostrofeze?
- De cele mai multe ori vezi doar o privire aţintită asupra ta, ca şi când ar spune "eu îl ştiu pe ăsta". Există şi o categorie a celor foarte activi din punct de vedere civic, care îşi fac veacul pe-aici prin centru şi care nu se sfiesc să mă abordeze, să îmi dea sfaturi, ponturi, informaţii... Din păcate, eu sunt un tip căruia nu-i place să stea să discute pe stradă, şi nici nu-i pot spune cuiva "hai la o cafea să discutăm".
- Ce lipseşte, după părerea ta, şi ce prisoseşte presei locale, celei româneşti în general?
- În opinia mea, presa noastră are prea multă informaţie nerelevantă, care nu schimbă cu nimic viaţa nimănui şi care nu doar că nu ne face să ne dezvoltăm, ci ne plasează într-un regres din multe puncte de vedere. Totuşi, o parte a publicului se maturizează, iar noi, Digi 24, pe această categorie mizăm. Ce lipseşte presei noastre? Un public matur, educat, responsabil.
"Un interlocutor îţi poate îngropa emisiunea"
- De ce ai optat pentru această meserie şi nu pentru alta?
- Eu voiam să mă fac profesor de istorie, dar de-a lungul timpului am trecut prin mai multe concursuri de împrejurări care au făcut să ajung ceea ce sunt. Însă îmi place ceea ce fac.
- Cum alegi temele şi interlocutorii?
- Există interviul tematic, când ai un subiect pe care îţi construieşti emisiunea, invitând persoane cu expertiză în domeniul respectiv, şi există talk-show-ul de personalitate, situaţie în care am o discuţie cu invitatul înainte de emisiune, pentru a stabili temele pe care le abordăm. Acesta e mult mai simplu, pentru că personalităţile sunt mai obişnuite cu presa. În prima situaţie, invitaţii se întâmplă să aibă trac şi discuţia să meargă greu.
- Au fost cazuri când cei pe care i-ai invitat au refuzat să vină la emisiunile tale?
- Foarte rar, dar numai pentru că aveau altă agendă. Nimeni însă nu m-a refuzat totdeauna.
- Ce faci când un invitat care ţi-a confirmat prezenţa îţi trage clapa în ultimul moment şi nu mai vine?
- Mi s-a întâmplat o singură dată, dar fiindcă respectivul a avut un accident. Ce-am făcut? Am dat o emisiune în reluare.
- Există personaje pe care le ocoleşti şi persoane pe care le preferi?
- Nu sunt persoane pe care să le evit. În ce priveşte personajele pe care le invit mai des în emisiunea mea, aceasta e o obişnuinţă a tuturor realizatorilor, care îşi alcătuiesc un fel de portofoliu de colaboratori. Aşa sunt Mircea Chirilă, directorul BIHOREANULUI, consultantul în afaceri Dacian Palladi, Mihai Maci de la Facultatea de Filozofie, şi alte două-trei persoane. Sunt persoane care au disponibilitatea, competenţa şi capacitatea de a realiza un "performance" în faţa camerei. Căci să nu uităm: e vorba de un talk-show şi, dincolo de informaţia pe care o transmiţi, contează şi modul în care o faci.
- Cum pregăteşti o emisiune? Ai tabieturi, superstiţii, "fixuri"?
- Nu am decât o rutină: ştiu subiectul şi ştiu invitatul. Dacă nu cunosc multe lucruri despre interlocutor, caut întâi informaţii despre el şi abia apoi despre subiect. Când mă documentez despre o temă, lucrurile devin mai serioase, pentru că trebuie s-o fac încrucişat, din mai multe surse. Pe urmă sunt chestiunile tehnice: trebuie să avem aşa-numitul material de acoperire, adică imaginile cu care să ilustrez subiectul emisiunii. Folosim adesea şi aşa-numitele beta, adică nu doar imagini, ci şi comentarii, sau ştiri, când se întâmplă să dezbat o temă a zilei.
- Sunt subiecte pe care nu le-ai abordat, teme pe care nu le placi?
- Îmi place orice temă, n-am reţinere pentru nicio temă.
- Ce interlocutor ţi-ai fi dorit să ai şi nu ai reuşit?
- Pe Andrei Pleşu, pentru că are farmec de povestitor. În altă categorie, pe Prinţul Nicolae (n.r. - nepotul Regelui Mihai), care din câte ştiu se pregăteşte să apară la televiziuni. Am avut o discuţie cu Principele Radu şi mi-a promis, în măsura în care o Alteţă Regală promite, că odată va ţine cont şi de această dorinţă de-a mea.
- Care crezi că a fost cea mai bună emisiune pe care ai realizat-o, respectiv eşecul pe care nu l-ai repeta?
- Aproape la fiecare emisiune ai momente când poţi să nu fii în formă, dar încerc să le depăşesc. Foarte mult contează şi invitatul, care îţi poate face emisiunea în proporţie de 80%. Când ai un invitat care vorbeşte încet, cu teamă, care nu argumentează, care greşeşte, te poţi molipsi. Şi chiar dacă încerci să-l tragi după tine, se vede, pentru că te contaminează şi îţi poate îngropa emisiunea, cum se zice.
"Şi vinovat, şi mândru"
- Cum se împacă meseria de jurnalist cu cea de profesor, fie şi la Jurnalism? Doar există destui profesori la Conservator care nu sunt la fel de buni pe scenă...
- Eu cred că cele două meserii sunt mai degrabă complementare. În general cred că o universitate nu te face geniu, ci îţi oferă nişte cunoştinţe teoretice de care ulterior, practicând meseria, te poţi servi. În rest, ţine de experienţă şi de talent ca un absolvent să devină jurnalist bun.
- Cum îţi explici că din urmă vin prea puţin tineri cu chemare spre profesia asta?
- Eu n-aş spune asta. La facultate avem 28 de studenţi în anul I.
- Dar câţi vor cu adevărat să devină jurnalişti, să lucreze în acest domeniu după absolvire?
- Asta e mai greu, într-adevăr. Cred că doar o treime îşi doreşte acest lucru.
- Ca formator te simţi vinovat, responsabil sau mândru de pregătirea, de apucăturile, de performanţele tinerilor jurnalişti orădeni?
- De la caz la caz. Deci şi, şi.
- Dacă cineva ţi-ar bloca televizorul pe un anumit canal, pentru care ai opta, pentru a urmări ştirile, şi din ce motiv: Prima, Antena 1, Pro TV, B1?
- Pe Prima, dar nu fiindcă e un model, ci prin excluderea celorlalte. Dacă urmăreşti Pro TV - unde sunt foarte buni profesionişti pe partea formală, dar dau mult material nerelevant - din 30 de minute ale unui jurnal abia dacă aş găsi 5 minute cu ceea ce mă interesează. Antena 1 - Dumnezeule! - are o problemă şi de conţinut, şi cu modul în care sunt gândite ştirile, iar la B1 nu m-aş uita din acelaşi motiv.
CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte:
Ilie Bolojan, primarul Oradiei - un om consecvent
Cornel Popa, preşedintele Consiliului Judeţean - un sentimentalist
Claudiu Pop, prefectul judeţului Bihor - un pragmatic
Mircea Chirilă, directorul BIHOREANULUI - un profesionist
Zoltan Teszari, proprietarul Digi 24 - un model
Adrian Sârbu, creatorul Pro TV - un pionier
Cozmin Guşă, acţionarul majoritar Realitatea TV - un aventurier