Ecuaţia de mai sus nu-i rezolvabilă cu regula de trei simplă fiindcă, în realitate, include şi edilii, chit că aceștia ar prefera să rămână deoparte. Căci chiar nu-i comfortabil să fii în pielea unui ales dacă are ghinionul să dea peste un expropriat mai apucat. Adică genul care apucă un drug de fier-beton la disperare.

De cazuri extreme şi tragice Oradea a avut parte doar când "i-se-spunea-Buldozeru'" s-a pus pe ras cartiere-ntregi de case, iar pe proprietari i-a cocoţat în blocuri cu confort sporit, mediu sau redus, în funcţie de carnetul PCR. Sigur că pe vremea aceea au cedat psihic cu precădere orădenii cu case mai acătării, nu cei cu chichineţe de prin zona Seleuşului - Velenţa ori Calea Aradului. 

Dar uite că şi acum avem concitadini care şi-au investit mai toată viaţa în construirea spaţiului locativ. E dreptul lor, fiecare cu ţelurile şi hobby-urile lui...

Problema edilitară e că Revoluţia din '89 a oprit marea demolare şi au rămas pâlcuri de case iţite printre blocuri. Iar aglomerarea auto le-a cam semnat acum sentinţa. Şi nici asta nu ar fi o problemă, dacă oamenii ar putea fi despăgubiţi echitabil, plus un procent decent pentru deranj.

Dificultatea e că, deocamdată, legea exproprierilor e bazată pe grila notarială, care e ca şi Patul lui Procust. Şi e tare simplist să pui pe aceeaşi grilă de despăgubire o cârpăceală insalubră de pe uliţa Plevnei cu o casă domnească, doar fiindcă-s în aceeaşi zonă fiscală. Căci un preţ are metrul pătrat de locuinţă pretenţioasă şi alt preţ e metrul pătrat la o peticeală.

Deci totul se reduce la o evaluare cât mai realistă. Sigur, când e vorba de bani şi e loc de negocieri, fiecare parte are argumentele ei. Expropriaţii se revoltă că preţurile pieţei sunt mult peste grila notarială. Cât de mult e greu de zis, fiindcă dacă te uiţi la preţurile de case pe OLX în Oradea, ai senzaţia că oamenii mai degrabă vor să se laude decât să vândă. Aşa că nu-i de mirare că sunt multe anunţuri încă de dinaintea pandemiei, fără să se vândă ceva. 

De cealaltă parte, tare aş vrea să aflăm de vreun notar dispus să-şi vândă vila familială conform grilei lor notariale (eu unul jur că i-o cumpăr). Sau să-l vedem pe directorul Popa de la Patrimoniu oferindu-şi propria casă pentru banii care-i primeşte un expropriat pe o casă similară.