Omerta lui Dottore: Ilegalităţile din transplanturi erau ştiute de ani de zile de orădenii Cseke şi Bodog

Pe fondul uriaşului scandal stârnit de cazul urologului Mihai Lucan, acuzat de extorcarea Institutului de Transplant Renal din Cluj şi bănuit că a făcut şi că a refuzat operaţii în funcţie de banii pacienţilor, BIHOREANUL v-a prezentat recent dramele unor victime din Bihor ale sistemului de transplant.

Întâi, povestea unui copil de nici 4 ani din Dobreşti, căruia urologul i-a făcut o intervenţie abia după ce a primit şpagă, pe o a doua amânând-o fiindcă părinţii n-au mai cotizat. Cealaltă l-a avut ca protagonist pe tatăl unui fost jurnalist, Şerban Şerfezi, care a cerut, degeaba, garanţia că organele donate după moartea unicului fiu nu au fost traficate de inşi precum Lucan.

Acum arătăm dovada că ministrul Florian Bodog ştia îndeaproape că sistemul n-a fost orientat în folosul bolnavilor, ci confiscat, spre propria îmbogăţire, de şefii centrelor de transplant. Dezvăluirea e cu atât mai actuală cu cât acelaşi Bodog a pregătit „legiferarea fărădelegii”, printr-un proiect ticluit împreună chiar cu traficanţi de organe, ţesuturi şi celule.

La cheremul „Lucanilor”

Sistemul de transplant din România e dominat de „personaje malefice”, care gestionează atât prelevarea, cât şi transplantarea de organe, declara BIHOREANULUI, cu o săptămână în urmă, dr. Hadrian Borcea, primul coordonator judeţean al programului de transplant. Vicepreşedintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor, Emanuel Ungureanu, explica şi de ce: Agenţia Naţională de Transplant (ANT) a fost condusă încă de la înfiinţare de şefii centrelor de transplant, care au construit o reţea „paralelă” celei care trebuia să fie în serviciul bolnavilor.

Deşi din 2003 nu mai puţin de 56 de ordine ale miniştrilor de resort obligau ANT să întocmească reguli care să garanteze transparenţa prelevărilor şi transplantărilor, acest lucru nu s-a întâmplat. Ba, mai mult, marii profesori şi intermediarii puşi de ei la şefia ANT au sabotat aderarea la sistemul european Eurotransplant, care oferă siguranţă şi garantează trasabilitatea organelor, reducând la minimum subiectivismul şi arbitrariul în alocarea lor.

„Bodog n-a fost o floricică”

Abia izbucnirea scandalului Lucan a pus în discuţie sistemul, după ce unii pacienţi au depus mărturii că au fost operaţi sau nu după cum au plătit, iar VIP-uri ca Alexandru Arşinel ori Victor Socaciu au „sărit” listele de aşteptare.

La fel ca Ungureanu, fostul ministru al Sănătăţii Vlad Voiculescu a dezvăluit însă nu doar că sistemul e plin de „Lucani”, ci şi că acest lucru era cunoscut de multă vreme. Inclusiv de actualul ministru, orădeanul Florian Bodog, acuzat că nu e deloc „o floricică” inocentă, ci dimpotrivă, avea o „relaţie privilegiată” cu Lucan, protejat prin transmiterea unor „informaţii clasificate din interiorul Ministerului” şi prin controale formale, precum cel simulat în mai 2017 de Corpul de Control, în fruntea căruia Bodog a pus un alt orădean, pe Claudiu Hirţe.

„În Minister se ştia clar care sunt instrucţiunile, să găsească cât mai puţine lucruri, misiune de care echipa s-a achitat cu brio”, a declarat Voiculescu, dând în vileag că oamenii lui Bodog au fost cazaţi la Cluj într-un hotel de 5 stele şi răsfăţaţi cu „trataţii” de mii de euro. „Bodog nu ia nicio măsură pentru a opri abuzurile şi crimele”, a spus fostul ministru, acuzându-şi succesorul său că ştia despre acestea încă din 2011, când era director în Minister.

Întâi Boc, apoi Cseke

Spusele lui Voiculescu despre Bodog au fost reluate de toată presa din România, însă doar BIHOREANUL a intrat în posesia dovezii: Raportul unui control desfăşurat în iulie 2011 la ANT de o comisie numită de ministrul Cseke Attila (foto), document ce confirmă că sistemul de transplant a fost, de fapt, o junglă în care legea era făcută de „Lucani”, indiferent că era vorba despre transplant ori de comerţul cu ţesuturi şi celule.

Înaintea comisiei Ministerului, însă, la ANT ajunsese, cu mai bine de o jumătate de an înainte, în noiembrie 2010, Corpul de Control al prim-ministrului Emil Boc, care a verificat activitatea Agenţiei din 2008 până atunci, perioadă în care instituţia fusese condusă de directorii executivi Victor Zota (schimbat în 2009 şi condamnat ulterior pentru complicitate la traficul cu ovocite prin Clinica Sabyc), Toma Velio (câteva luni în 2009) şi Dan Luscalov (din septembrie 2009 până la data controlului), şi de adjuncţii Florentina Dobrescu (iunie 2007-iunie 2009) şi Andrei Nica (martie 2010-noiembrie 2011).

În aceeaşi perioadă, Consiliul Ştiinţific al ANT a fost condus de preşedinţii Irinel Popescu (13 luni), Radu Deac (8 luni) şi Mihai Lucan (17 luni), contrar legii care limita mandatele la doar 3 luni, şi fără a elabora reguli transparente pentru prelevările şi alocările de organe.

ANT SRL

Pe 52 pagini, Raportul Corpului de Control al premierului Boc arată că timp de 2 ani la ANT nu fusese nicio misiune de audit a Ministerului Sănătăţii, conducerea ANT nu înaintase raportul anual, instituţia nu avea niciun Regulament de alocare a grefoanelor, singurul „criteriu” fiind „principiul regional” (adică regulile făcute pentru ei înşişi de şefii centrelor de transplant). De asemenea, compartimentele Organe, Ţesuturi, Celule, Registrul Naţional de Informare-Logistică, cel Juridic şi Secretariatul nu erau funcţionale, ANT nu a cerut niciun raport coordonatorilor regionali, Registrul Naţional de Transplant (RNT) nu avea nicio evidenţă cu beneficiarii transplanturilor, iar aceştia nu erau eliminaţi de pe listele de aşteptare.

Totodată, ANT nu a anunţat în RNT fiecare prelevare şi transplantare, „neîndeplinindu-şi atribuţia de supraveghere şi coordonare a fiecărei acţiuni de transplant”, „nu deţine situaţia exactă a numărului de transplanturi, a autorizaţiilor de import/export de grefoane umane, nu a elaborat nicio procedură pentru înregistrarea şi raportarea prelevărilor de organe şi/sau ţesuturi”, „RNT nu corespunde cerinţelor pentru care a fost înfiinţat”, iar „ANT nu a stabilit condiţiile de acreditare a unităţilor sanitare de prelevare/transplantare”, ba chiar „a propus Ministerului acreditarea unor unităţi sanitare la care nu s-a făcut nicio inspecţie” şi a acreditat, cu de la sine putere, unităţi sanitare deşi acesta era atributul exclusiv al Ministerului. În fine, până la 15 septembrie 2009 ANT nici nu a avut acces la RNT, iar ulterior, directorul executiv Dan Luscalov „a devenit singura persoană nominalizată prin ordin al ministrului Sănătăţii pentru a avea acces la RNT”.

Omul lui Lucan

La 7 luni după Corpul de Control al prim-ministrului, în iulie 2011, ANT a fost verificată şi de comisia specială dispusă de ministrul Cseke, condusă de dr. Raed Arafat, şi din care actualul ministru Bodog a făcut parte împreună cu alţi 5 angajaţi ai Ministerului.

Prima constatare? La ora 8.00 dimineaţa, „niciun salariat nu era prezent la serviciu”, directorul adjunct Andrei Nica sosind abia la 10.00, „adus de şoferul Spitalului Colentina”, iar directorul executiv Dan Luscalov (foto) doar la 12.00. Detaliul e important, căci altă constatare viza dublele calităţi ale şefilor ANT: Nica era angajat şi pontat ca ortoped la Colentina pentru 8 ore/zi, şi tot cu normă întreagă şi la ANT. La fel şi şeful mare, Luscalov, angajat atât ca şef al ANT în Bucureşti, cu 8 ore/zi, cât şi la Cluj, ca medic rezident anul V, medicină de laborator, la Institutul condus de Lucan, unde era pontat tot cu normă întreagă, de 7 ore/zi.

În loc să sublinieze dubla ilegalitate - situaţia încălcând atât Codul Muncii, cât mai ales prevederile referitoare la conflictul de interese din Legea transplantului - comisia de control a consemnat doar că Luscalov „avea obligaţia respectării programului de lucru prevăzut pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă”.

Monopol protejat

Şi mai important este, însă, că în dubla sa calitate, de subaltern şi de şef al lui Lucan (care era preşedintele Consiliului Ştiinţific al ANT şi concomitent şef al centrului de transplant renal din Cluj), Luscalov i-a protejat acestuia monopolul pe rinichi.

Astfel, Raportul comisiei arată că în mai 2011 Institutul Clinic Fundeni a cerut acreditarea ca centru de transplant renal, iar o echipă de evaluatori ai Ministerului a confirmat că îndeplinea condiţiile legale. Deşi obligat prin lege să transmită ministrului propunerea de acreditare, pentru ca acesta să emită ordinul, Luscalov a trimis Institutului Fundeni o adresă prin care susţinea că „nu îndeplineşte condiţiile de acreditare”. Întrebat de comisie de ce a făcut acest lucru, discipolul lui Lucan a răspuns ca în filmele cu proşti: „Nu am trimis propunerea de acreditare către MS pentru că nu îndeplinea toate criteriile de acreditare”.

Afaceri cu sânge şi spermă

În schimb, Luscalov nu s-a sfiit să acrediteze cu de la sine putere unităţi private pentru prelevare/transplant de organe, ţesuturi şi celule. Comisia a constatat că din 40 autorizaţii de import/export de grefoane emise între 1 ianuarie 2010 - 2 august 2011, „numai o singură autorizaţie” fusese eliberată legal. Astfel, au fost autorizate firme precum SC Vitacells SRL şi SC Biogenesys SRL pentru import/export de sânge placentar şi periferic, iar SC Clinica Genesys SRL şi SC Clinica Polisano SRL pentru import de spermă.

Contrar legii, ce impunea ca fiecare operaţiune să fie autorizată şi raportată în parte Ministerului, Luscalov a eliberat autorizaţii pe un an, indicând şi firma care trebuia să facă transporturile de grefoane, ba nici măcar nu s-a sinchisit să ceară semnătura obligatorie a preşedintelui Consiliului Ştiinţific al ANT, deşi cel mai probabil ar fi obţinut-o. Întrebat de ce a procedat aşa, Luscalov a minţit, pur şi simplu, susţinând că în perioada respectivă „nu s-au eliberat autorizaţii de import/export”.

În condiţiile în care concluziile Raportului nu au fost niciodată făcute publice, BIHOREANUL i-a solicitat o explicaţie fostului ministru Cseke Attila, care a susţinut că, la fel ca toate rezultatele controalelor din mandatul său, şi cel privind ANT a fost „trimis spre valorificare”, nu dosit. „N-aş putea spune exact unde, dar absolut toate au fost trimise fie la alte structuri din sistemul sanitar, fie la alte instituţii din afară, inclusiv judiciare. Dar ce s-a întâmplat apoi, nu mai ştiu. Pe 17 august 2011 eu am plecat din funcţie şi nu am mai urmărit”. Ce simplu e să fii ministru în România,  cu o atât de „mare” răspundere, nu-i aşa?

LEGE PE DOS

Bodog încurcă lume

Căutat de BIHOREANUL, atât telefonic şi cât prin sms, actualul ministru Florian Bodog nu a răspuns cererii de a „da seamă” asupra motivelor pentru care nu a pomenit niciodată nimic despre neregulile din sistemul de transplant, pe care le ştia - iată - atât de bine. În schimb, înaintea demisiei premierului Mihai Tudose şi implicit a Guvernului din care face parte, Bodog a lansat pe site-ul Ministerului un proiect de modificare a Legii transplantului, despre care predecesorul său, Vlad Voiculescu, afirmă că l-a elaborat împreună cu „rechini” din sistem, precum Victor Zota.

Articolul 57 din proiect prevede că „alegerea receptorului (n.r. - beneficiarului de organe) aparţine şefului echipei chirurgicale care efectuează procedura de transplant uman, după consultarea cu ceilalţi specialişti implicaţi”. Altfel spus, în viziunea lui Bodog, arbitrariul „Lucanilor” ar deveni de-a dreptul literă de lege, iar sistemul ar fi, de data aceasta pe faţă, la discreţia „somităţilor”...