După atât lohn, au vrut şi bihorenii să facă o rafinărie, să arate lumii că aici nu trăiesc doar pălmaşi. Aşa că din ruinele Rafinăriei de la Suplac, falimentate de serviciile secrete (onoare muncii, domnule Măgureanu!), a răsărit o mândreţe de fabrică aptă să producă bitumul atât de necesar scheleticelor noastre şosele.
Din păcate, însă, cei 300 de angajaţi îşi pierd pâinea pentru că OMV se comportă cu noi precum coloniştii cu triburile din Africa. Rafinăria e pusă pe butuci, deşi se află la doar 100 de metri de schelele de extracţie a petrolului, pentru că austriecii nu vor să-i furnizeze materie primă.
Vinovat pentru înstrăinarea Petrom-ului nu este doar Adrian Năstase, acuzat că ar fi pus botul la tentaţiile OMV, ci şi cei care l-au momit. Şi chiar dacă la mijloc n-au fost bani negri, să nu uităm ce şantaj a făcut Guvernul de la Viena când noi ne dădeam de ceasul morţii să aderăm la UE. După ce s-a făcut tranzacţia, austriecii au constatat, subit, că de fapt urmaşii lui Decebal şi Traian sunt cei mai îndreptăţiţi să intre în Europa.
UE am vrut, UE primim. Mai ales de la OMV care, aidoma batalioanelor de muncitori îndobitociţi de la IMGB, s-a apucat să facă ordine.
Nu a trecut un an de când românii, exasperaţi de scumpirea nesimţită a carburanţilor, au propus un boicot la pompe. Măsura poate avea, însă, efect numai dacă este aplicată cu cap. Nu toate companiile trebuie vizate, ci doar una mare şi tare. Izolată, aceasta va fi nevoită să scadă preţul. În memoria celor 300 de proaspeţi şomeri şi a familiilor lor de la Suplac, m-aş bucura ca OMV să fie prima vizată.