Săptămâna trecută am avut în BIHOREANUL un reportaj tulburător cu privire la daunele aduse mediului înconjurător în Suplac. Întreaga zonă este distrusă de exploatarea neglijentă a petroliştilor, iar treaba asta durează de multă vreme, cu mult înainte de a pune laba OMV-ul pe Petrom.
Dar văd că nici un ecologist nu reacţionează la acest dezastru. În schimb, când e vorba de mobilizare contra gazelor de şist, care sunt încă departe de a fi exploatate, gălăgioşii reprezentanţi ai societăţii mai mult sau mai puţin civile fac spume la gură.
Pentru cele trei tisa din faţa Teatrului şi cei câţiva stejari din Piaţa Unirii, îndrăgostiţii de clorofilă sunt gata să se lege cu lanţuri de copaci. Aşa au făcut şi pe Malul Crişului, când au înfiat arborii ameninţaţi cu tăierea. În schimb, faptul că zilnic se defrişează hectare întregi de pădure, numai în judeţul Bihor, nu stârneşte măcar o grimasă la iubitorii spaţiilor verzi.
Tot aşa, reprezentantele celor "Patru lăbuţe" monitorizează la sânge meniul câinilor de la adăpostul Grivei, dar închid ochii la tratamentul câinilor de la ţară, ţinuţi, de când lumea, în lanţuri şi în foame.
De aceea n-am nicio speranţă că aceste organizaţii le vor putea da peste bot guvernanţilor care, după ce şi-au luat tainul, pun în operă genocidul de la Roşia Montană. Păcat că ONG-urile se mulţumesc cu mize mici. De fapt, la aşa oameni, aşa mize...