Anul acesta oraşul nostru împlineşte 900 de ani de existenţă. Cum puţini vor mai apuca să-l serbeze la aniversarea unui mileniu, cred că ar fi fost foarte potrivit să marcăm acest eveniment. Nu sunt prea multe oraşe în ţara asta atât de bătrâne şi de frumoase totodată. Şi totuşi, până acum am remarcat doar că s-au sos nişte timbre aniversare, dar şi pe acelea le putem cumpăra de la Cluj. Deh, beneficiile regionalizării...

Nu înţeleg reţinerea şi timiditatea autorităţilor atunci când avem evenimente de asemenea nivel. Acum, că tot suntem în sezonul rebotezării străzilor şi a parcurilor, puteam să marcăm cele nouă secole mai ca lumea. N-ar suna deloc rău un parc "900", aşa cum şi Timişoara are o "Piaţă 700".

Sigur că sunt mulţi specialişti care rânesc exclusiv în istoria scrisă de comunişti şi care nu suportă ideea că oraşul a fost înfiinţat de Sfântul Ladislau. Probabil că alta ar fi fost situaţia dacă numitul Ladislau, de profesie Sfânt, ar fi fost la bază Vasile.

Oradea are o istorie întortocheată, la fel ca vremurile prin care a trecut. Să ne bucurăm toţi copiii acestui oraş de urbea care ne ocroteşte şi ne influenţează. Pentru că, înainte de toate, locuitorii aşezării ajunse la venerabila vârstă de 900 de ani nu sunt nici români, nici maghiari, nici ţigani sau evrei, ci pur şi simplu orădeni.