Dacă nu ştiţi, locuim în cel mai sigur oraş din ţară şi suntem pe locul trei la categoria localităţilor cu costul cel mai avantajos al vieţii, punctajul fiind făcut în baza unor interviuri luate locuitorilor.
Nu ştiu câtă credibilitate au aceste clasamente, dar putem face un inventar al plusurilor şi minusurilor administraţiei locale. Duşmanii au destulă muniţie: Dealul Ciuperca a luat-o la vale, drumul expres nu a putut penetra Depoul, conductele vechi lasă orădenii fără apă caldă şi căldură, în Parcul Industrial salariile sunt modeste, Piaţa Unirii e hâdă, iar Bolojan însuşi e un tip despotic şi nesuferit.
Există şi contraargumente, că doar 200 milioane de euro investite în urbea de pe Criş nu puteau să nu lase urme. Oare cum ar fi arătat oraşul dacă aceste investiţii nu ar fi fost făcute? Aveam în continuare un CET distrus şi poluant. În locul celor 4.000 de noi locuri de muncă am fi avut tot atâţia şomeri. Ciuperca ar fi fost în continuare un loc plin de bălării, iar Ştrandul municipal aceeaşi veche scăldătoare ca acum 40 de ani.
Elevii de la Partenie Cosma ar fi învăţat tot în două schimburi, pe Centură am fi circulat la fel de prost ca în Bucureşti, Cetatea ar fi rămas o ruină, iar Piaţa Unirii un loc unde zeci de mii de orădeni s-ar fi adăpostit la umbra a nouă stejari.
Până la urmă, la Oradea nu se întâmplă minuni. Ceea ce face administraţia ţine de normalitate. Dar mergeţi în oraşele de pe ultimele locuri din clasament, să vedeţi de ce am ajuns pe podium!
Foto: Ovi D. Pop