1868. Publicist pasionat

Personalitatea lui Iustin Popfiu se încadrează în cea a cărturarilor ardeleni de secol XIX, care au răspândit învăţătură în locurile natale şi nu numai. S-a născut în 23 octombrie 1841 în Dijir, comitatul Bihor, a urmat şcoala primară în Baia Mare, liceul în Oradea, iar studiile superioare în teologie în cadrul institutului Sf. Varvara din Viena. A fost preot greco-catolic, hirotonit în anul 1863, în anul următor începând să predea limba şi literatura română şi religia în liceul Premonstratens din Oradea.

Popfiu a fost şi un publicist local important, lucru remarcabil încă din timpul liceului, când redacta revistele "Deşteaptă-te Române" şi "Musa Crişană", activitate continuată în Viena unde, împreună cu alţi clerici români, a înfiinţat o bibliotecă şi o societate literară de limbă română. Ca profesor, a coordonat activitatea Societăţii de Lectură orădene, organizând şedinţe săptămânale şi şezători literare.

A editat din 1868 revista Amvonul, concomitent publicând în Familia şi Amiculu Şcoalei. A abordat teme bisericeşti, tipărind inclusiv un volum de predici, dar şi teme literare, în cadrul adunărilor Astrei. A fost protopop în Leta Mare (Létavértes, Ungaria) din 1880 până în 1882, când a murit.

2020. Comemorat în Ungaria

Pe lângă contribuţiile menţionate, aflate inclusiv în bibliotecile central-universitare din ţară, Iustin Popfiu ne-a lăsat şi versuri. În "Poeţii Bihorului", Eugen Potoran arăta că poezia lui Popfiu purta "timbrul încercărilor", caracterizată prin "forţă şi bărbăţie, îndemn şi resemnare".

Temele sale sunt istorice, privitoare la latinitatea românilor, religioase şi de evocare a unor personalităţi, însă lucrările sale nu sunt considerate de o însemnătate foarte mare. În 1870 a tipărit volumul "Poesia şi prosa", conţinând studii de limbă şi literatură română, versuri şi proză. Prin 1880 avea în manuscris un tratat de omiletică şi o gramatică românească critică, care s-au pierdut. "Predicile" sale au fost tipărite postum, în 1885, în Gherla.

Personalitatea lui Iustin Popfiu este evocată în fiecare toamnă în Létavértes, în cadrul "Memorialului Vulcan-Iriny-Popfiu", organizat de Autoguvernarea Română şi Asociaţia Culturală a românilor din Leta Mare, ocazie cu care se depun coroane de flori pe mormântul său. Acum, o stradă din cartierul orădean Grigorescu îi poartă numele. Despre originile sale a scris istoricul Viorel Câmpean, iar Academia Română l-a inclus în Bibliografia românească modernă.