1924. Dirijând muzica Academiei
Nume sonor pentru muzicienii din nord-vestul României şi nu numai, Francisc Hubic s-a născut în comuna bihoreană Abram, în anul 1883, într-o familie de rapsozi. Tainele muzicii le-a putut însuşi, astfel, încă din copilărie.
În urma absolvirii liceului la Beiuş, în anul 1904 era primit în clerul Eparhiei Române Unite (Greco-Catolice) din Oradea. A studiat muzica bisericească în perioada cât a fost student la Facultatea de Teologie de pe lângă Universitatea din Budapesta. În aceeaşi perioadă, calităţile sale pedagogice l-au recomandat să intre în învăţământ, devenind profesor la liceul Samuil Vulcan din Beiuş, iar apoi la Academia Teologică Greco-Catolică din Oradea.
A devenit, pe rând, preot, protopop, arhidiacon şi canonic onorar. Cunoscut în epocă şi pentru talentul său de dirijor, Hubic era capabil "să dezlănţuiască adevărate vijelii de sunete", după cum l-a caracterizat profesorul Ioan Georgescu, şi el canonic la Academia orădeană. Împreună cu corul său – Unirea – Francisc Hubic a concertat în Oradea şi în alte localităţi din Bihor, iar mai apoi în mai multe oraşe transilvănene, între timp ajungând să dea răspunsurile liturgice la slujbele arhiereşti la Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea.
2017. Liceu cu răsunet
Cele mai importante dintre drumurile făcute de Hubic împreună cu corul său au fost în Ungaria şi în Italia, în anul 1933. Pelerinajul a trecut prin Budapesta şi pe la Veneţia, ajungând apoi la Roma, unde a cântat la Biserica Sfântul Petru.
Punctul culminant a fost, pe 3 octombrie 1933, primirea în Sala Ducati de către Papa Pius al XI-lea, în faţa căruia corul a intonat "Tu eşti Petru", compus de Francisc Hubic, urându-i apoi Papei, de trei ori, "La mulţi ani!". Pentru activitatea sa, muzicianul orădean a fost răsplătit cu diplome de regii României Carol I şi Ferdinand I, iar Mihai I i-a acordat distincţia Coroana României în grad de ofiţer.
S-a stins în anul 1947, lăsând moştenire mai multe compoziţii, între care liturghii şi imnuri – de pildă unul dedicat centenarului şcolii româneşti din Beiuş, ce urma să fie celebrat în 1948. Hubic este cunoscut şi azi pentru rolul său în muzică şi în învăţământul românesc din Bihor. În anii 1925-1926, împreună cu mai mulţi prieteni, a încercat să înfiinţeze la Oradea o şcoală superioară de muzică. Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Oradea s-a înfiinţat până la urmă în anul 1945, iar în 1954 a fuzionat cu Şcoala de Arte Frumoase, devenind Şcoala Populară de Artă. În 1990, aceasta a primit numele Şcoala de Arte Francisc Hubic, cum este cunoscută în prezent.