1918. O declaraţie istorică
Data de 12 octombrie are o semnificaţie aparte pentru Oradea şi judeţul Bihor. În primul rând pentru că aici s-a făcut un pas important către realizarea Marii Uniri. În acea zi a anului 1918, avocatul orădean Aurel Lazăr (foto) convoca şedinţa comitetului executiv al Partidului Naţional Român, la care au participat membri marcanţi ai politicii româneşti din Transilvania.
În cadrul şedinţei, ţinută în mare secret în casa lui Lazăr din centrul oraşului, a fost semnată Declaraţia de autodeterminare (independenţă) a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Cunoscut ca Declaraţia de la Oradea, documentul a fost citit câteva zile mai târziu în faţa Parlamentului de la Budapesta, a fost tradus în mai multe limbi şi distribuit în presă.
Acest document a fost, practic, actul de naştere al Unirii Ardealului cu România. Contextul general nu era favorabil Austro-Ungariei, care pierduse războiul şi se vedea în faţa dezintegrării. Acest pas a fost urmat de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde Declaraţia a fost citită şi adoptată de miile de participanţi. Totuşi, trecerea Oradiei între graniţele României Mari s-a făcut cu sacrificii mari, oraşul cunoscând regimul bolşevic şi războiul de cucerire în primăvara lui 1919.
2016. Ziua Oradiei
Cea de-a doua semnificaţie a zilei de 12 octombrie se ancorează în evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial. În perioada 30 august 1940 - octombrie 1944, Oradea şi nordul Transilvaniei au făcut parte din Ungaria regimului extremist a lui Miklós Horthy. În toamna lui 1944, campania de recucerire a Ardealului ajungea în Munţii Apuseni, iar Oradea a fost eliberată de Armata Română şi de cea sovietică pe data de 12 octombrie, oraşul suferind câteva pagube odată cu retragerea horthyştilor şi a naziştilor.
Data de 12 octombrie a devenit oficial Ziua Oradiei în anul 1992. De atunci, această zi este celebrată anual prin manifestări culturale, conferinţe, depuneri de coroane la statuia şi casa memorială a lui Aurel Lazăr şi la Monumentul Ostaşului Necunoscut.
Numele lui Aurel Lazăr este menţinut în memoria colectivă, în anul 2006 fiind amplasată pe strada Republicii, aproape de casa în care avocatul a lucrat, o statuie din bronz ce-l reprezintă. În prezent, în oraş funcţionează un liceu ce-i poartă numele, iar personalitatea sa a făcut obiectul câtorva studii ale istoricilor locali. În mai mică măsură este, însă, păstrată memoria soldaţilor români ce s-au sacrificat pentru recuperarea acestui pământ, simbolul lor fiind doar statuia din Parcul 1 Decembrie.