1777 - Casă nouă pentru Episcopie
La jumătatea secolului XVIII, Oradea era un oraş important pe harta ecleziastică a Imperiului Habsburgic. Episcopia catolică locală avea o tradiţie de 700 de ani, impulsionând atât activitatea religioasă, cât şi pe cea culturală şi ştiinţifică. Din aceste motive, în plină domnie a împărătesei Maria Tereza s-a pus problema ridicării unui nou sediu pentru episcopie, pe amplasamentul ce se afla atunci la marginea Olosigului. Palatul a fost gândit ca parte a unui ansamblu ce cuprindea catedrala şi seria de locuinţe Şirul Canonicilor, toate în mijlocul unui mare parc. Catedrala a fost prima începută, dar lucrările au fost oprite din cauza reproiectării şi a lipsei fondurilor, prioritate având sediul episcopal. Acesta a fost ridicat între 1762 şi 1777 după modelul palatelor franţuzeşti, în formă de U, cu subsol, parter, două etaje şi mansardă. Are un stil baroc, din care se evidenţiază faţada principală, cu partea sa centrală. Deasupra intrării găsim ferestrele sălii mari de la etaj, respectiv un fronton de mari dimensiuni. Ferestrele au ancadramente din piatră, partea superioară având formă de arc la etajul întâi şi simplă dreptunghiulară la etajul al doilea.
2018. Un şantier cât un palat
Interiorul Palatului Baroc este interesant datorită scării principale, a uşilor masive din lemn şi a coridoarelor generoase. Câteva săli, între care cea festivă de la etaj, sunt pictate cu motive religioase şi peisaje. Clădirea a fost naţionalizată în anul 1948, fiind amenajată ulterior ca centru pentru găzduirea copiilor grecilor refugiaţi din calea războiului civil, iar în anii ’60 a găzduit muncitori de pe şantierul uzinei de alumină. Despre reabilitarea imobilului s-a discutat în 1967, iar lucrările au început la scurt timp după. În urma consolidării şi refacerii faţadelor şi interioarelor, aici şi-a stabilit sediul Muzeul Ţării Crişurilor. În 2004, în urma unui proces, Episcopia Romano-Catolică şi-a reprimit palatul, iar anul trecut a primit 6 milioane de euro de la Guvernul Ungariei pentru restaurarea completă. Început în februarie 2018, şantierul va dura până în 2020 şi presupune refacerea integrală a clădirii după modelul original, destinată să găzduiască birourile Episcopiei, muzeu, săli de expoziţii şi conferinţe. Tot în 2020 ar urma să fie finalizat parcul din jurul palatului, cu rozariu, grădini de flori şi plante biblice, aromatice şi medicinale. Amfiteatrul va fi refăcut, la fel şi aleile.