1918. Prezent pe Câmpia Libertății
Publicist, preot și profesor universitar, Iacob Lazăr (foto) s-a născut în anul 28 martie 1884 în Peștiș, azi localitate componentă a orașului Aleșd.
A urmat școala primară în localitatea natală și la Școala reformată din Aleșd, pentru ca studiile secundare să le efectueze în Beiuș. Studiile universitare le-a urmat la Institutul Teologic Ortodox din Arad și la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde a obținut titlul de doctor în teologie. În scurt timp, în 1908, devenea profesor al Institutului Teologic din Arad, iar doi ani mai târziu a fost hirotonit diacon.
A devenit parte din elita intelectualității arădene. În noiembrie 1918 a fost ales să reprezinte, alături de alte patru persoane, comitatul Arad la Marea Adunare Națională din 1 decembrie 1918, din Alba Iulia.
În 1920, episcopul Aradului, Ioan I. Papp, l-a hirotonit preot, aceia fiind anii în care a început tot mai multe colaborări editoriale și publicarea de articole pe teme teologice în reviste precum „Biserica și Școala” din Arad, „Legea Românească” din Oradea și „Telegraful Român” din Sibiu.
În anii 1918-1919 a făcut parte din redacția ziarului arădean „Românul”. Din 1921, a venit profesor la Academia de Drept din Oradea, fiindu-i și decan timp de doi ani, dar și director al căminului studențesc.
2022. O imagine simbolică
După desființarea Academiei de Drept în 1934, Iacob Lazăr a plecat la Universitatea din Cluj, iar în 1938 a devenit dascăl al Facultății de Teologie din București, până la pensionarea sa din 1948.
În perioada în care a activat în Oradea, a fost și deputat și senator de Bihor.
În tot acest timp, a publicat și câteva mici volume pe teme de cult, precum „Cultul catolic în România. Concordatul cu Vaticanul”, apărut în Oradea (volum prezent în colecția Bibliotecii Județene Bihor), „Regimul cultelor în România întregită” (Craiova) și „Confesiunile din Transilvania”, apărut în engleză și franceză în Paris.
În Oradea, Iacob Lazăr, în calitate de președinte al Casei Naționale a Românilor din Bihor, a coordonat, alături de Teodor Neș și Ștefan Mărcuș, volumul „Bihorul, strajă la hotare” (foto dreapta), o culegere de proteste la adresa revizionismului teritorial promovat în anii ’30 de autoritățile ungare, de asemenea de găsit în bibliotecile publice orădene.
Biografia sa a fost inclusă în mai multe dicționare, precum cel al personalităților Unirii, coordonată de Ioan I. Șerban, iar mai recent în „Oameni de seamă din Țara Beiușului”, volum coordonat de Ioan Degău.