1913. Şcoală de Jandarmi
Vechile clădiri care adăpostesc Universitatea din Oradea reprezintă un ansamblu arhitectural specific perioadei de dezvoltare a oraşului de la începutul anilor 1900. Complexul a fost construit într-o zonă destinată armatei, întinsă de la actuala Cale a Aradului şi până pe strada Universităţii, ocupând o bună parte a sudului urbei.
Pentru pregătirea militarilor, autorităţile au plănuit ridicarea unei şcoli de jandarmi. Clădirile aveau să găzduiască comenduirea şcolii, cazărmi, săli de studiu şi locuinţe pentru personal, în acelaşi timp trebuind să iasă în evidenţă prin dimensiuni şi dotări.
În ton cu moda arhitecturală a timpului, stilul ales a fost art-nouveau, însă unul sobru, reţinut în detalii, dată fiind destinaţia cazonă. Proiectul a fost realizat de arhitectul Vagó József în 1912, lucrările de construcţie debutând tot atunci. Terenul fiind mlăştinos, şantierul a evoluat cu dificultate, fiind necesară scoaterea permanentă a apei din fundaţii. Clădirile, în total 12, dispuse în sistem pavilionar, au fost finalizate în 1913. Pe un teren învecinat era prevăzută ridicarea încă unui pavilion, compus din opt clădiri, pentru spitalul şcolii, dar războiul mondial a oprit orice demers.
2018. Masterplan de super-campus
Imobilele principale ale fostei şcoli de jandarmi se remarcă prin dimensiuni, dotări (aveau de la început încălzire centrală), prin sălile şi holurile de mari dimensiuni, dar şi prin casele scărilor, concepute monumental şi circular.
Şcoala de Jandarmi a funcţionat în aceste clădiri până în anul 1948, când locul său a fost luat de o şcoală ce pregătea ofiţeri şi subofiţeri pentru Ministerul de Interne. În 1962, destinaţia militară a fost înlocuită cu una civilă, aici fiind înfiinţat Institutul Pedagogic de trei ani, care a funcţionat până în 1990.
Instituţia s-a transformat ulterior în Universitate, ansamblului istoric fiindu-i adăugate treptat şi alte clădiri: cămine studenţeşti, cantină, sală de sport şi apoi o bază sportivă, laboratoare, clădiri cu săli de curs, clădiri tehnice şi centrul de cercetări geotermale.
Odată cu creşterea activităţii universitare, clădirile au fost adaptate noilor cerinţe, dar starea lor fizică, atât exterioară, cât şi interioară, s-a degradat. În prezent, ansamblul e monument istoric, iar printr-un masterplan al municipalităţii se prevede atât modernizarea tuturor clădirilor vechi, cât şi adăugarea altora noi, precum şi regândirea spaţiilor publice din jurul acestora.