E lăudabil ca în calitate de slujbaş al Primăriei să ai o idee, să accesezi bani europeni şi să pui în practică planurile de dezvoltare a urbei. Dar greul abia după asta urmează. Degeaba bagi 20 milioane euro în Cetate dacă habar nu ai cum să o pui în valoare.
Edilii trebuie să fie conştienţi că cei chemaţi să dea efectiv viaţă Cetăţii, adică privaţii, nu sunt duşmanii poporului. Să le ceri să facă investiţii de sute de mii de euro în cafenele, restaurante şi cofetării, dar tu să scoţi la licitaţie automate de cafea, sucuri şi sandviciuri nu e doar o tâmpenie managerială, ci şi o nesimţire faţă de patronii oneşti.
În Piaţa Unirii pui un ditamai ecranul ca să vadă lumea meciurile. Apoi vin ambulanţii care vând doar berea celui care a amplasat ecranul. Cu ce se aleg birtaşii din zonă, cei care zi de zi duc greul? Spectatorii vor bea bere de la dugheană, iar localurile vor fi doar pe post de WC-uri publice.
Dacă ştiai că în aprilie Aquapark-ul va fi gata, nu te apuci în mai să dai anunţuri de angajare a personalului. Dacă Dealul Ciuperca e gata din iarnă, nu cauţi abia prin iunie investitori care să poată oferi un suc şi o îngheţată.
Investitorii privaţi nu trebuie jupuiţi cu taxe şi impozite aberante, pentru că de acum înainte ei pun în valoare noile investiţii. Aquapark-ul, Ciuperca, Cetatea sunt obiective care în sine nu vor fi niciodată rentabile, la fel ca Teatrul sau Filarmonica. Marele câştig al Primăriei este că toate contribuie la sporirea gradului de confort şi mulţumire al orădenilor.