În fiecare an, pe 13 iunie, orădeanul care se respectă își pune hainele bune, soața se pavoazează, copiii se parfumează și toată familia iese în centru să vadă ce mari minunății ale tehnicii mai scot în evidență frumusețile palatelor Art Nouveau ale orașului. Este cea mai bună formă de recunoștință față de strămoșii noștri, care au imaginat și construit o urbe cu ștaif.
Prinși cu treburile zilnice, uităm de multe ori să ridicăm privirea și să ne minunăm de clădirile care dau personalitate Oradiei. Pentru noi, Palatul Moskovits Miksa este doar clădirea cu frizeria la parter, Casa Poynar e cea care a găzduit Librăria Eminescu, iar Palatul Apollo - locul unde a funcționat magazinul Unic.
De ce trebuie să serbăm doar o dată pe an Ziua Art Nouveau, din moment ce ne bucurăm de imaginea acestor palate permanent? Ar fi extraordinar dacă instalațiile de video mapping, jocurile de lumini și alte inovații ale tehnicii ar funcționa zilnic sau măcar în perioadele de vârf turistic.
Financiar, investițiile ar fi mici pentru bugetul local. În schimb, ar fi un plus pentru turiștii care vin să vadă „minunea” de la Oradea. Păstrând proporțiile, am copia și noi modelul fântânilor din Barcelona, care funcționează de câteva ori pe săptămână, la anumite ore.
Și dacă tot mizăm pe vocația turistică a orașului, hai să fim primii din țară care introduc gratuități la toate muzeele. Nu sunt un fan al pomenilor, dar se vede clar că de Noaptea Muzeelor acestea sunt luate cu asalt și, fie că ne place să recunoaștem sau nu, motivul principal e gratuitatea. Măcar o lună pe an să știe tot turistul că în Oradea intri gratis la muzeu.
Dacă tot vorbește lumea de Oradea, măcar să o lăsăm cu gura căscată!