Vreau să vă dau două vești, una bună și una rea. Încep cu aia bună: prin PNRR, Oradea a reușit să acceseze 44 de proiecte, în valoare de 318 milioane euro. Vestea proastă este că, deși programul se închide la 31 august 2026, 80% dintre proiecte sunt încă în stadiu de achiziții.
Asta înseamnă că încă nu s-au încheiat contracte, nu s-a săpat nicio fundație, practic municipalitatea fiind la mâna firmelor care se contestă între ele și a sistemului birocratic, lent și ineficient, care ar trebui să tranșeze licitațiile.
La finalizarea proiectelor europene din vechiul program, care s-a închis în 2023, ne-am mișcat mai cu talent. De exemplu, atunci am reușit să finalizăm la timp Aeroportul, o misiune ce părea imposibilă, în timp ce alte orașe, precum Târgu Mureș și Craiova, au de plătit o grămadă de bani ca să-și ducă la bun sfârșit investițiile.
Nu cred că primarul Florin Birta este mai slab pregătit decât acum doi ani, când a reușit să închidă cu brio toate proiectele. Dar ceva s-a întâmplat dacă acum stăm atât de rău cu PNRR-ul. Tocmai noi, care eram un exemplu pentru țară...
Să fie din cauză că ochiul stăpânului, care, cum se zice în popor, îngrașă vita, a plecat la București și nu mai are timp pentru problemele de zi cu zi ale Oradiei? Sau că, odată cu el, a mers în Capitală și city managerul? Este evident că este greu să înlocuiești rapid și cu aceleași rezultate niște oameni care au dus la capăt proiecte grele, ce necesitau lupte aprige cu birocrația din București.
Dar, măcar din inerție, ar trebui menținut ritmul susținut de dezvoltare a municipiului. Pentru că, în lumea asta nebună, s-ar putea să ne întrebăm nu de ce nu primim bani de la UE, ci dacă mai există Uniunea Europeană.