Am avut noroc că Dragnea e mai mult pe la DNA, iar Ponta şi Băsescu se bat şi ei ca chiorii pe cine să pună la Parchet ca să nu le fie arestaţi hoaverii. Aşa că deocamdată s-a mai pus batista pe ţambalul regionalizării. Indiferent că se va face sau nu, Oradea merită însă alt destin, şi nu e bine să se lase pe mâna unor puşcăriabili ajunşi vremelnic la conducerea ţării.
Ca Oradea să devină un oraş mare, aşa cum îi spune şi numele, are nevoie de o populaţie pe măsură. Pentru asta, oamenii au nevoie de locuri de muncă. Locurile de muncă sunt în fabrici, iar fabricile au nevoie de spaţiu. Dar terenurile pentru viitoarele parcuri industriale depind de nişte semnături de la Bucureşti care tot întârzie să apară.
Strategia normală de dezvoltare a Oradiei ar fi să înglobeze în graniţele sale comunele limitrofe - Oşorhei, Sânmartin, Nojorid, Sântandrei. Dar nu formal, cum sunt acum incluse în fantomatica Zonă Metropolitană, ci efectiv, cu legături puternice cu Oradea, asta însemnând transport, şcoală, canalizare, termoficare, asistenţă sanitară.
Sigur că va fi greu să-i lămureşti pe primarii şi consilierii din comune că de la stadiul de Dumnezei la ţară vor trece doar la cel de sfinţi la oraş. Dar o aglomerare de 250.000 de locuitori ar pune Oradea Mare pe harta oraşelor cu adevărat importante!
Pentru realizarea acestui proiect ar fi nevoie de oameni care să vadă dincolo de interesul personal. Se nasc oare şi la noi asemenea oameni?