Mă înduioşează grija faţă de minunatul nostru oraş din partea influencerilor analfabeţi, a creatorilor digitali asistaţi şi a celor care postează înainte de a-şi lua pastilele. Marii patrioţi daci de peste munţi sar în apărarea românaşilor oropsiţi de Ilie Bolojan, omul care ne-a lăsat Oradea fără statui.
Deşi arătăm cu poze că n-a dispărut nicio statuie, cei din secta lui Georgescu insistă cu marea mârşăvie a demolării lui Mihai Viteazul, convinşi că nu realitatea contează, ci fantasmele din creierele lor sumar mobilate.
Puţină istorie. Cum la începutul anilor ’90 duşmanul nr. 1 al lui Iliescu era Regele Mihai, şefii Garnizoanei Oradea au decis să strângă bani de la militari pentru o statuie a lui Mihai Viteazul. Dar asta exclusiv cu scopul de a ocupa locul unde, până în 1940, tronase Regele Ferdinand Întregitorul, sub a cărui domnie s-au unit aceste ţinuturi cu România.
La Centenarul Unirii s-a decis ca Ferdinand să revină pe locul său, iar Mihai Viteazul să ajungă tot într-un amplasament central, lângă Cetate, unde se spune că ar fi dormit o noapte în drum spre Viena. Deci Bolojan nu a distrus statuia, dar nu acelaşi lucru putem spune despre bravii noştri ostaşi. Fostul monument al Independenţei, dărâmat şi plasat în conservare la o unitate militară în anii ’90, a fost vândut la fier vechi, tot atunci, de nişte băieţi cu chipie şi epoleţi, nu de unguri şi nici de Bolojan.
Iar faptul că Ladislau are statuie în Cetate este un gest firesc pe care orădenii îl înţeleg, doar miticii ba. Oricât s-ar umfla pipota de români verzi în noi, acest oraş a fost întemeiat de Ladislau, nu de altcineva.
Dar e semn bun că Bolojan este atacat ba cu TIR-uri, ba cu statui, ba cu amante de către putinişti. Arată că se tem de el chiar dacă (încă) nu candidează.