Dacă acum 25 de ani se ţineau manifestări care să celebreze instaurarea administraţiei româneşti la Oradea, cred că puţină lume ar fi ieşit pe străzi. Oraşul nu reuşise să scape de cei 50 de ani de comunism. Era cenuşiu, iar populaţia demoralizată.
Acum, însă, orădenii participă la serbări, îşi salută conducătorii şi se arată mândri de oraşul lor. O urbe ce stârneşte invidia multor români, cu mii de locuri de muncă nou create, cu o viaţă culturală tot mai colorată şi perspective bune.
Dacă am compara Oradea cu alte oraşe, care au beneficiat nu de 106, ci de mulţi mai mulţi ani de administraţie românească, s-ar putea crede că nouă ne merge mai bine atunci când alţii ne conduc, nu compatrioţii de la Bucureşti.
Preşedinte interimar Ilie Bolojan se plângea că de multe ori a trebuit să-şi înghită vorbele pentru a nu compromite şansele oraşului de a se dezvolta. Cum ar veni, suntem în continuare la mâna, orgoliile şi toanele unor miniştri, nicidecum parte a unui sistem administrativ clar şi funcţional.
Sunt zeci de proiecte pe care administraţia locală şi cea judeţeană le-au derulat pe burtă, sub radar, pentru ca nu cumva decidenţii de la Bucureşti să se prindă de avântul luat de Oradea şi Bihor. Politica de pe Dâmboviţa nu are neapărat ceva cu Oradea, dar dacă aceasta prosperă şi alte zone din ţară băltesc, oamenii din acele locuri se pot întreba de ce la noi se poate şi la ei nu.
Chiar şi acum, unele proiecte nu sunt scoase la iveală decât după ce ajung la maturitate, pentru a nu fi torpilate de nişte miniştri incompetenţi, invidioşi sau robi ai unor obiective de partid.
Dacă vrem să ne lăudăm cu o bună administraţie românească în toată ţara, e cazul să se facă descentralizarea cât mai urgent, aşa cum a făcut Oradea, care a luat strategia de dezvoltare pe cont propriu.