Oradea a devenit un oraş neprietenos - ca să uzez şi eu un şablon drag amatorilor de "mijloace de transport alternative - cu şoferii. A pătrunde în centru înaintea orei 8.00, când toată suflarea se îndreaptă spre birouri şi şcoli, a devenit un calvar. Şi nu ne ajută faptul că în alte oraşe situaţia e chiar catastrofală, că la Bucureşti se stă 3 ore pe un pod şi blocajul de la suprafaţă s-a extins şi la metrou, că la Timişoara nici nu există o centură ori că la Cluj se pierde un ceas din cartierele-dormitor până la intrarea în oraş.
Aglomeraţia tot mai îngrijorătoare din Oradea are multe cauze, unele comune altor oraşe, altele specifice. Cronologic, prima e că străzile au fost croite, pe vremuri, pentru câteva trăsuri. Apoi, e clar că numărul maşinilor tot creşte, dar n-aş învinui românii care odinioară aşteptau o viaţă după o Dacie că îşi iau acum, cu leafa pe un an, un second-hand. De asemenea, faptul că pe multe străzi se înlocuiesc anticele magistrale de apă, canalizare şi termoficare (care în alte oraşe crapă fiindcă primarii, din laşitate, nici nu se ating de ele) contribuie şi el din plin la îngustarea arterelor.
De câţiva ani, soluţiile municipalităţii vizează încurajarea folosirii bicicletelor şi transportului în comun, dar ce te faci cu cei care nu pot sau care nu vor? Îi ostracizezi ca pe homosexuali, că se opun progresului? Cum îi obligi să se grăbească încet pe unii a căror existenţă e dictată tocmai de viteza de deplasare?
Greşit, zic eu. La fel cum tot eroare, colectivă, e că la dezbaterea Planului de Mobilitate Urbană, acum o lună, singura controversă a iscat-o un detaliu destul de minor şi de îndepărtat viitor: demolarea unui şir de case. Nicio vorbă despre însăşi mobilitatea pusă în chestiune.
N-ar strica, dacă vrem să evităm paralizia, să discutăm şi alte variante, şi avansez câteva fără pretenţia de a le epuiza. Municipalitatea ar putea să propună instituţiilor (iar şefii acestora să nu se opună doar pentru că sunt din alte partide) decalarea programelor de activitate. De ce să nu înceapă cursurile la Gojdu pe 7.45 şi la Eminescu pe 8.15 sau invers, ori oficiile ITM şi Prefectura să fie deschise la 8.30, nu la 7.30? Apoi, de ce să nu semaforizăm, de pildă, intersecţia străzilor Iosif Vulcan cu Republicii şi Piaţa Ferdinand după modelul pozitiv al celei din dreptul Poliţiei Rutiere, unde pietonii nu mai trec în şir indian?
Merită discutată serios şi desfiinţarea, cu excepţie doar pentru riverani, a tuturor parcărilor pe carosabil din zona centrală. Şi, de ce nu?, revenirea la circulaţia în ambele sensuri prin Piaţa Unirii, deci şi dinspre Avram Iancu. La urma-urmei, la fel ca în Iaşi, centrul ar putea fi închis maşinilor doar sâmbăta şi duminica, ori după-amiază, când au loc evenimente ce trebuie protejate, iar pietonii chiar se plimbă şi ar putea rămâne singurii stăpâni ai locului.
Nu susţin că "cealaltă tabără", a bicicliştilor şi pietonilor, ar fi de acord cu alternativele posibile, dar merită încercate, până nu ne blocăm de tot.