Acum 15 ani nimeni nu credea în vocaţia turistică a oraşului de pe Criş. Nici nu avea cum, pentru că ajunsesem o urbe prăfuită, fără industrie, dar cu poluare, cu hoteluri, dar fără turişti. Acum, vara străzile oraşului sunt pline, terasele sunt aglomerate inclusiv duminica seara, situaţie de neimaginat înainte.
Din păcate, însă, odată cu sosirea toamnei dispare şi puhoiul de turişti, spre disperarea celor care lucrează în HoReCa. Asta cu toate că, dintre marile oraşe ale patriei, există două care nu ar trebui să aibă extrasezon: Braşovul, pe care îl salvează schiorii, şi Oradea, unde apa termală le permite turiştilor să se scalde indiferent de temperatura de afară.
Dar, pentru ca Oradea să devină un pol permanent al turismului, trebuie să trăiască în simbioză cu Băile Felix, băi care nici ele nu se simt prea bine dacă iarna se închid o grămadă de hoteluri.
Pentru ca afacerea să meargă strună, liderii celor două localităţi ar trebui să facă un plan comun. Oradea e gata să facă o grădină zoologică în Felix, unde localnicii nu trebuie decât să rupă bilete şi să încaseze banii. Iar argumentul că animalele put cade dacă e să numărăm suinele care populează coteţele gospodarilor.
Sânmartinul nu va avea niciodată puterea financiară să-şi facă un acvaparc pe măsura renumelui staţiunii, iar edilii trebuie să fie conştienţi că nu mai poţi fi rentabil cu nişte octogenari veniţi prin Casa de Pensii, aşa că trebuie să atragă şi alte categorii de turişti. Turişti care între două proceduri să poată vizita Oradea, unde pot găsi şi muzee, şi localuri, şi evenimente pe toate gusturile. Iar capitala de judeţ e musai să devină şi faptic staţiune balneară, pentru că deocamdată e doar pe hârtie.
O şosea de centură care să scoată traficul greu din Băi, fără ca prin asta să se ultragieze toate nanele care vor pierde un metru din mejdie, și un tramvai care să lege cele două localităţi ar face să avem un fel de conglomerat gen Braşov-Poiana Braşov. Abia atunci n-am mai avea un turism sezonier.