- Deschiderea frontierelor prin aderarea Românei la Schengen și lipsa locurilor de muncă în localitățile de pe graniță fac ca tot mai mulți maghiari să își caute de lucru în Bihor.
- Peste 400 de navetiști din Ungaria vin zilnic la muncă în Oradea, atrași de parcurile industriale devenite competitive după majorarea salariului minim la 4.050 lei, de naveta de numai 20 de minute, de posibilitatea de a-și folosi nestingheriți limba maternă, dar și de prețurile încă mai mici din supermarketurile și piețele românești.
Dimineața, parcările fabricilor din parcurile industriale orădene se umplu de mașini cu numere ungurești. Farurile lucesc în șiruri lungi, iar oamenii coboară în grabă, cu cafeaua într-o mână și telefonul în cealaltă. Localitățile de frontieră au fost mereu locuri de trecere, favorizate de geografie, dar acum nu mai e vorba doar de mărfuri și idei care circulă, ci și de oameni.
După ani în care românii din Bihor își căutau case mai ieftine și joburi mai bine plătite în Ungaria, fluxul s-a inversat: tot mai mulți unguri din satele de lângă graniță vin la târgurile de joburi din Oradea și se angajează în fabricile din județ, atrași de salariile mai bune, prețurile mai mici și lipsa barierei lingvistice.
În Ungaria la muncă...
Ani de zile, pentru românii din localitățile de graniță, Ungaria a însemnat mirajul unui trai mai bun. În comunism, viața vecinilor însemna libertatea micului trafic, a exprimării, blugi și gumă de mestecat. După 1990, odată cu deschiderea granițelor și profitând de cunoașterea limbii, mulți etnici maghiari din Bihor au început să plece în Ungaria la studii - ajutați de facilitățile acordate de stat - sau la muncă, atrași de salariile mai mari.
Adrian, bihorean, a lucrat 15 ani în Ungaria pentru o firmă de construcții din Szolnok. „La sfârșitul anilor ’90 un muncitor necalificat, cu salariul minim, câștiga de trei ori mai mult decât în România. Încă de atunci, salariul unui inginer debutant pornea de la 1.000 euro pentru ca după câțiva ani să ajungă și la 2.000 euro, ceea ce în România era imposibil”, spune bărbatul.
Sătul să-și vadă copiii crescând doar prin discuțiile de pe internet, s-a repatriat în anii 2000, exact în perioada în care se forma al doilea val de români stabiliți în Ungaria.
... și acasă
La mijlocul anilor 2000, când prețurile proprietăților din România au explodat, tot mai multe familii bihorene și-au cumpărat case imediat după graniță, în sate ca Ártánd, Bedő, Biharkeresztes, Mezőpeterd, Nagykereki, Váncsod sau chiar în Berettyóújfalu, aflat la 50 de kilometri distanță. Spre deosebire de vestul Ungariei, zona de frontieră cu România era mai săracă și mai îmbătrânită, așa că locuințele erau ieftine.
„Atunci, un orădean își putea vinde apartamentul cu 50.000 euro și să își ia o casă cu 15.000 euro în Ungaria pe care să nu mai aibă foarte multe de făcut”, povestește Adriana, stabilită în Biharkeresztes. Chiar dacă, odată cu creșterea cererii, prețurile au mai urcat, o casă cu 3 camere și grădină costă și acum mai puțin de 60.000 euro - la jumătate față de Oradea sau satele învecinate.
De ani de zile, Adriana face naveta în Oradea pentru a ajunge la serviciu. „Înainte de aderarea la Schengen și în timpul pandemiei stăteam și 3 ore ca să intrăm în Ungaria. De la 1 ianuarie fac câte 20 de minute în ambele sensuri”. Aproape cât ar face și un orădean care locuiește în satele limitrofe.
„Undeva la o mie de români”
Oficial, nimeni nu știe astăzi câți angajați navetează de o parte și de alta a graniței. „Cum nu se mai fac controale, nu avem nicio evidență. Sunt însă undeva la o mie de români care merg în Ungaria la muncă”, apreciază Békési Csaba (foto), directorul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor.
O parte dintre aceștia sunt muncitori sezonieri. „Mulți locuitori din nordul județului, din localități ca Diosig, Săcuieni sau Valea lui Mihai, lucrează zilieri în satele de peste graniță, în agricultură, pentru 200-250 lei pe zi”, adaugă Békési.
Alții sunt tehnicieni și specialiști. „Raportat la România, salariile din Ungaria sunt mai mici pentru muncile necalificate, dar mai mari pentru cei cu studii superioare. Dacă la noi un inginer tânăr începe cu 1.000 euro, acolo pornește de la 1.500-2.000 euro”, explică directorul AJOFM.
Sunt sute de români angajați la fabricile de prefabricate Viastein din Biharkeresztes, la viitoarea fabrică BMW din Debrețin - care își începe producția în octombrie - sau la producătorul chinez CATL, ce urmează să livreze primele baterii spre finalul anului. „Având în vedere reducerea cu 30% a vânzărilor de mașini electrice, investitorul chinez și-a redimensionat planurile de dezvoltare, dar are în continuare foarte mulți angajați, inclusiv români”, spune consilierul în afaceri Stanik István.
La sfârșitul lunii trecute, CATL avea deja 800 de angajați, majoritatea asiatici, pe care compania spune că îi va înlocui treptat cu localnici.
Încă o cursă de Biharkeresztes
De la începutul anului, odată cu intrarea României în spațiul Schengen și dispariția controalelor de la frontieră, naveta transfrontalieră a luat amploare. Pe lângă românii stabiliți în satele din Ungaria, tot mai mulți etnici maghiari vin zilnic la muncă în Oradea. Directorul AJOFM Bihor estimează că sunt deja peste 400 de navetiști și spune că este un fenomen firesc: oamenii se duc acolo unde găsesc mai repede de lucru și unde sunt plătiți mai bine.
Ani la rând, șomajul din satele de frontieră ungare a fost de peste 10%, iar deși în ultimii ani a mai scăzut, rămâne considerabil mai mare decât în Oradea, spune Dan Octavian, președintele Asociației Firmelor Bihorene.
Fenomenul se simte și în transportul public. De la începutul lunii septembrie, OTL a introdus o a patra cursă spre Biharkeresztes, pe lângă cele trei existente. „Am programat plecarea la 5:15 dimineața din parcarea Auchan din Oradea, pentru ca oamenii să ajungă la timp la muncă”, spune directorul companiei, Adrian Revnic (foto).
Autobuzul transportă în jur de 60 de pasageri zilnic. „De obicei duc oameni la gară, la farmacie sau pentru alte drumuri, dar de anul acesta, de când se circulă liber, am tot mai mulți pasageri care îmi spun că vin în Oradea la muncă”, povestește șoferul OTL Kállai Benedek.
Cei mai mulți sunt muncitori simpli, angajați la firme din parcurile industriale sau în construcții. OTL vinde deja între 3 și 5 abonamente pe lună pe această rută, iar compania se așteaptă ca numărul lor să crească.
„NU ESTE DE LUCRU”. Odată cu aderarea României la Schengen și dispariția controalelor prelungite de la graniță, tot mai mulți maghiari din localitățile de pe frontieră aleg, în premieră, să muncească în Oradea. „În localitatea de unde vin, nu este de lucru”, spune Andrea Kozma (foto). Femeia lucrează, alături de mai mulți colegi care fac naveta din Ungaria, la firma Valtryp, care pregătește volane pentru giganții auto
Bine primiți
De la începutul anului, tot mai mulți maghiari își caută de lucru în Oradea. Creșterea treptată a salariului minim în România - de la 3.000 lei la începutul lui 2023 la 4.050 lei la 1 ianuarie 2025 - a făcut piața muncii din Oradea și mai atractivă pentru vecinii de peste graniță.
„Avem deja câteva companii unde lucrează oameni din Biharkeresztes. Ca administrație, îi sprijinim: organizăm grupuri pentru toate bursele de locuri de muncă din Oradea”, spune primarul orașului maghiar, Dani Béla Péter (foto).
În septembrie, primarul a condus chiar o delegație de 30 de localnici într-o vizită la fabrica Valtryp din Oradea, care îmbracă volane pentru branduri auto precum Mercedes sau Jaguar. Vizitatorii au plecat impresionați, iar săptămâna aceasta urmează să facă primele formalități de angajare.
Béla Tókos-Fejes, consilier local în Biharkeresztes și orădean mutat acolo de 15 ani, spune că inițiativa este doar începutul. „Am făcut demersuri la Valtryp, unde oamenii au fost primiți foarte bine, la Stihl și la alte companii. Urmează să vedem cum se concretizează, dar sunt optimist”, spune el.
„Nu au de unde alege”
Valeriu Trip (foto), patronul firmei orădene Valtryp, este convins că angajații din Ungaria se vor adapta rapid. „Îi vom ajuta cu toate documentele, le vom asigura transportul și vom organiza munca astfel încât să nu se simtă bariera de limbă”, spune Trip.
Compania are deja angajați veniți din Ungaria care s-au integrat fără probleme. „La început mi-a fost teamă, pentru că nu cunosc limba (n.r. română). Nu știam cum o să mă descurc, dar firma m-a ajutat cu toate actele, la lucru colegii mi-au explicat (n.r. în limba maghiară) ce trebuie făcut și m-am obișnuit repede”, spune Lukáts Erika (foto).
Femeia, care și-a urmat prietenul în Oradea, vine de la 160 kilometri, dintr-o localitate a comitatului Szabolcs-Szatmár-Bereg, așa că locuiește peste săptămână aici. „De unde vin eu nu sunt locuri de muncă. Oamenii se mută către Austria sau chiar în străinătate. Pleacă pentru că nu au de unde alege”, explică Erika.
Naveta la Oradea
Colega ei, Andrea Kozma, nu face naveta singură: în fiecare dimineață pleacă din Biharkeresztes împreună cu toată familia. Soțul lucrează la o firmă de confecții metalice din Oradea, iar copiii lor merg la școala Szacsvay Imre, unde predarea se face în limba maghiară. „Anul trecut, stăteam câte 2-3 ore în vamă ca să ajungem acasă. Acum, ajungem în 20 de minute”, povestește Andrea.
A trecut pe la mai multe firme până să ajungă la Valtryp, dar aici spune că s-a acomodat repede. „Ai avantajul că te îndrumă colegii și, dacă muncești mai mult, câștigi mai mult”.
Pe drumul spre casă, familia Kozma oprește la hipermarketurile din Oradea. A devenit rutina lor, căci prețurile sunt cu cel puțin 10% mai mici decât în Ungaria. Diferențele sunt vizibile: pâinea care în Oradea costă 7,5 lei sare la dublu peste graniță, cartofii trec de 5 lei kilogramul, iar carnea tocată e mai scumpă cu cel puțin 1 leu kilogramul. Ce-i drept, inflația tot mai mare din România amenință să șteargă acest avantaj, mai ales că în Ungaria prețurile s-au stabilizat de la începutul anului.
Până atunci, familia Kozma își face planurile nu în forinți, ci în lei, și pornește în fiecare dimineață spre Oradea. Pe bancheta din spate, copiii adorm la dus și povestesc ziua la întors, în timp ce mașina lor e doar una dintre zecile care la răsărit traversează granița. Pentru toți, drumul acesta a devenit o rutină, dar și o șansă de a trăi un pic mai bine...
SALARIILE ȘI MIGRAȚIA
„Nu mai există frontiere”
La finalul lunii august, rata șomajului în Bihor era de 2,03%, în ușoară creștere față de luna precedentă (1,98%). În județ erau înregistrați 4.803 șomeri, dintre care aproape 2.800 sunt persoane greu încadrabile, provenind din șomajul rezidual.
În ciuda contextului economic dificil, firmele din județ căutau săptămâna trecută angajați pentru aproximativ 3.000 de locuri de muncă vacante. O parte dintre acestea ar putea fi ocupate de muncitori din localitățile învecinate din Ungaria.
„Aceasta este noua normalitate. Nu mai există frontiere. Oamenii migrează după locurile de muncă mai bine plătite”, spune Békési Csaba, directorul AJOFM Bihor. Totuși, el nu se așteaptă la un exod masiv al forței de muncă din Ungaria spre Bihor: „Vor veni în special angajați pentru muncile executive, de operator și manipulant. Pentru muncile calificate, salariile sunt mai bune spre Vest”.
Békési avertizează că economia românească are deja dificultăți în atragerea forței de muncă. „În urmă cu câțiva ani, țările din Vestul Europei atrăgeau masiv lucrători din Ungaria, Slovacia, Bulgaria și România. Noi nu mai avem acest bazin de recrutare, Moldova este prea mică, așa că va trebui să aducem angajați din țările asiatice”.