Proces mai puţin obişnuit în Oradea, unde Primăria a fost chemată în faţa instanţei de un localnic care cere să-i repare strada. Reclamantul, Barátky Laszló, locuieşte pe Dealul Viilor, pe un tronson nemodernizat al străzii Podgoriei. În 2012, o firmă angajată de Compania de Apă să introducă reţea de apă, a turnat peste drum tone de pietriş, înălţând şoseaua cu aproape o jumătate de metru şi astupând şanţurile de scurgere.
Cum proprietatea orădeanului e situată în aval, la fiecare ploaie mai zdravănă ori la topirea zăpezii, apa se scurge în livada sa, cu pietriş cu tot, punându-i în pericol grădina de flori şi livada din care îşi întreţine familia...
Sus în deal e-o casă…
"Nu pot face tratamentele de primăvară pentru pomi, nu pot săpa, nu pot nimic. Cu timpul, copacii se vor distruge, că doar nu sunt sălcii, să stea în apă", zice amărât Barátky Laszló (foto), în faţa livezii de meri întinse pe 60 de ari, aproape toată inundată. Pământul e moale, noroiul până la genunchi, iar în jurul pomilor abia înmuguriţi apa musteşte ca într-o orezărie.
Numeroasele sesizări pe care le-a trimis Primăriei începând din 2013 au fost degeaba. "Am solicitat să se verifice sesizarea dvs. şi, prin firma care a executat lucrările, refacerea de urgenţă a şanţului stradal, pentru a elimina disconfortul generat prin inundarea proprietăţii", se arată într-un răspuns ce i-a fost trimis în martie 2013 sub semnătura viceprimarului Mircea Mălan şi a şefului Direcţiei Tehnice, Mircea Ghitea.
În altul, primit în septembrie 2013, era însă înştiinţat că lucrările sunt imposibil de realizat. "În momentul în care strada va fi modernizată, se va executa şi canalizarea pluvială", i-au promis vicele şi directorul. Dar drumul e nereparat până azi...
Nu sunt bani
Supărat, Barátky a deschis un proces împotriva administraţiei locale. Întâi în 2015, dar a renunţat pentru că nu a reuşitn să plătească o expertiză, iar apoi, din nou, anul trecut. Bărbatul a cerut, practic, obligarea Primăriei să-şi facă treaba: să repare strada, să amenajeze şanţuri de scurgere a apei pluviale şi să-i consolideze marginile, solicitând câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la efectuarea reparaţiilor.
Primăria a cerut ca acţiunea să fie respinsă, susţinând că judecătorii nu au dreptul să dispună executarea unor lucrări de interes public, deoarece ar însemna să se substituie administraţiei locale, cu consecinţa "încălcării principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat".
Pe de altă parte, au argumentat juriştii, edilii au dat dovadă de bună credinţă, răspunsurile fiind date "în cunoştinţă de cauză şi cu responsabilitate", doar lipsa banilor făcând ca modernizarea să nu se fi realizat: "Dintr-un număr de 789 de străzi, 276 de străzi sau tronsoane sunt nemodernizate. Situaţia nu e satisfăcătoare, dar anual se intervine pe străzile nemodernizate prin lucrări de reparaţii în limita alocării fondurilor".
Primăria, obligată
În ciuda acestor argumente, acţiunea a fost admisă de Judecătoria Oradea, care a dispus ca Primăria să construiască şanţuri de scurgere pe tronsonul aflat în dreptul proprietăţii lui Barátky. "Celelalte solicitări nu ţin efectiv de repararea prejudiciului", se spune în hotărârea pronunţată pe 7 iulie 2017 de judecătoarea Anamaria Chichineşdi, care a stabilit că orădeanul a dovedit existenţa pagubelor generate de inacţiunea Primăriei.
"Văzând fotografiile depuse la dosar, constatăm că apele pluviale se scurg prin gardul de sârmă, împreună cu pietrişul de pe carosabil. Se observă că reclamantul a încercat să oprească apa şi pietrişul cu trunchiul unui copac, însă în zadar, activitatea de producţie a fructelor şi florilor fiindu-i perturbată", se specifică în soluţie, atacată imediat de juriştii Primăriei la Tribunalul Bihor.
De la capăt
Noul verdict, pronunţat anul trecut pe 20 decembrie, a fost potrivnic orădeanului. Însă nu pentru că n-ar fi avut dreptate, ci pentru că - după cum au explicat judecătoarele Soria Viorica Neagoş şi Monica Popovici - Consiliul Local este cel care decide în privinţa dezvoltării urbane, iar cetăţenii nemulţumiţi de hotărârile acestui for trebuie să se adreseze instanţei de contencios administrativ.
Pus să ia de la capăt procesul, cetăţeanul Barátky nu e dispus să se oprească, convins că doar aşa îi va învăţa pe edili o lecţie de viaţă: că promisiunea e o datorie pe care, la un moment dat, trebuie să o onorezi.